"Poezia dă naștere miturilor, iar proza le conturează forma."- Jean-Paul Sartre (1905-1980)
26 februarie 2015
25 februarie 2015
Iubirea din zori
Sursa foto: Web
Mǎ întrebai
mereu
Noaptea, sub
clar de lunǎ
De ştiu ce e
iubirea
Şi ma
strângeai la piept,
Priveam cu
sufletul la stele,
Luceferii
din basme,
Trǎiam cu
suflet in nori
Şi
ne-amǎgeam cǎ zorii zilei
Vor uita sǎ
mai aparǎ
Din oceanul
cristalin.
Şi-n fiecare dimineaţǎ
Mǎ sǎrutai
flǎmând pe creştet
Iar braţele
ce împrejuru-mi
Se-ncolǎceau
ca firul vieţii
Îmi potoleau
fiorul care
Face inima
sǎ salte.
Ca o statuie
de cleştar
Ne pironeam
în vârf de deal
Şi cu
degetele frânte
Tâmpla cerului
sǎrutam duios
Ca un
mister, ca o nǎlucǎ
Ce se pierde
peste timp.
Şi am rǎmas
uniţi pe veci
Sub cerul
limpede din zori
Ca într-o
clipǎ de uitare
Sǎ ne-nchidem
pentru veci,
Sǎ aflǎm ce
e iubirea
De la zeii
unor zori.Valeriu Sterian- Nopti
Nu sunt si nu am fost vreodata legionara, sunt prea tanara pentru asemenea intrebari, insa nu pot ramane indiferenta la pierderile sufletesti din Decembrie '89. Lor le datorez libertatea mea de astazi, libertatea noastra ca neam!
Cei ce au fost
Ca fumul se stinge viaţa din noi,
Cu armele-n braţe zǎcem în noroi,
Şi nimeni nu vede, n-aude, nu vrea
Sǎ stingǎ durerea din inima grea.
Viaţa se stinge sub ochii de sus,
Nu-i nimeni sǎ vadǎ doar Bunul Iisus,
Şi nimeni n-aude plânsul de mamǎ
Ce-mparte durerea cu-o ţarǎ întreagǎ
Cu trupuri calde asfaltu-i pavat
Pentru o ţarǎ ce azi ne-a uitat,
Şi nimeni n- aprinde o lumânare
Pentru un suflet trecut în uitare.
Cu armele-n braţe v-am dat libertate,
Unde-s acei ce ne-au promis dreptate,
Şi-n suflete plânse cu lacrimi prea seci
Gǎsit-am odihnǎ şi luminǎ-n veci.
Din volumul "Alese, din suflet culese"
21 februarie 2015
Zori de zi
Am surprins zorii
Când îţi mângâiau obrajii rumeni
De poftǎ de viaţǎ,
Şi i-ai certat când prin pǎrul mǎtǎsos
Ţi-au prins raze de soare
Cu parfum de cer şi stele.
Au plecat din ochii tǎi
Şi s-au ascuns în miez de varǎ
Unde norii curg din stele
Ca o cascadǎ de lumini
Pline de iubiri efemere.
Şi te priveam cum pǎru-ţi împleteai
Cu razele înmiresmate
De parfumul cerului senin ,
Şi zâmbeam când privirea-ţi sfioasǎ
Cǎuta în vise sǎ-şi ascundǎ trǎirea,
Când inima se scaldǎ în iubire
Şi chipul se destǎinuie
În clipe flǎmânde
De neuitare.
Când îţi mângâiau obrajii rumeni
De poftǎ de viaţǎ,
Şi i-ai certat când prin pǎrul mǎtǎsos
Ţi-au prins raze de soare
Cu parfum de cer şi stele.
Au plecat din ochii tǎi
Şi s-au ascuns în miez de varǎ
Unde norii curg din stele
Ca o cascadǎ de lumini
Pline de iubiri efemere.
Şi te priveam cum pǎru-ţi împleteai
Cu razele înmiresmate
De parfumul cerului senin ,
Şi zâmbeam când privirea-ţi sfioasǎ
Cǎuta în vise sǎ-şi ascundǎ trǎirea,
Când inima se scaldǎ în iubire
Şi chipul se destǎinuie
În clipe flǎmânde
De neuitare.
13 februarie 2015
Viaţa mea
Viaţa se strecoarǎ
Ca râul ce grǎbeşte,
Viaţa e uşoara
Peste zǎri pǎşeşte.
Viaţa mea-i ca apa:
Limpede şi purǎ,
Viaţa mea-i ca groapa:
O afundǎturǎ.
Viaţa mea e aer,
Viaţa mea e Soare,
Viaţa mea e plinǎ
De vremuri
trecǎtoare.12 februarie 2015
De ce?
De ce ne
ascundem în noi
Când viaţa
Ne bate la
geam,
Când ne
invitǎ
Sǎ ne
înfruntǎm
Instinctul uman?
De ce ne
ascundem în cǎrţi
Când totul
În jur se
destramǎ,
Şi inima
noastrǎ
Dǎ fuga
În sânul de
mamǎ?
De ce am
pierdut curajul
De a spune
Clar ce
gândim,
Şi ne
ascundem
În versuri
Şi rânduri
Scrise pe
caldarâm?
În lumea din
cǎrţi şi reviste
Doar versul
Ştie
s-asculte,
Şi nu te înfruntǎ
Când viaţa
Îţi furǎ
Visul şi
speranţa.Moţii
Poezia îi aparţine scriitoarei Maria Botiş Ciobanu
Ce vuiet şi
larmǎ
S-aude din
munţi?
Vin moţii
cǎrunţi
Cu creţe pe
frunţi
Şi mâna pe
armǎ.
E noapte şi
nor
Şi vuietul
creşte.
Pǎdurea şopteşte,
Iar vadul
vuieşte
Pe urmele
lor.
Sǎ nu deie
sfântul
Sǎ intre-n
pǎdure
Strǎini cu
secure,
Sǎ taie,sǎ
fure
Şi astǎzi
pǎmântul.
C-atuncea
nici iadul,
Nici tainele
sfinte
Nu-i scapǎ –şi
minte
Vor ţine-n
morminte
Cǎ ne-au
trecut vadul.
07 februarie 2015
Tacerea mieilor
sursa foto:Web
Cu fiecare
clipǎ
Ce trece
printre noi
Ne desprindem
din rǎrunchi
Şi alergǎm
spre vǎile
Sufletului nostru.
Ne rupem de
trǎiri şi de dureri
Şi strigǎm
spre o scǎpare nesigurǎ
Ca mieii ce
plâng
În lipsa
mamei lor.
Plângem dupǎ
alte vremuri
Ce le-am
trǎit întâmplǎtor
Fǎrǎ sǎ ştim
cǎ într-o zi
Ne vom
întoarce
Iar la ele.
Şi nimeni nu
va auzi
Strigǎtul nostru
Dupǎ
regǎsirea cea din urmǎ.
Când mieii
tac
Şi vremile
noastre
Se sfârşesc,
Strigǎtul nostru
înnǎbuşit
Se sparge de
tâmpla cerului.
Tǎcerea mieilor
Ridicǎ vǎlul
negurii din noi,
Şi
elibereazǎ din adâncuri
Vechi amintiri
cu zei
Şi cu
Pandore.
03 februarie 2015
Femeia
De vrea sa traiasca
Tu nu-i frange zborul,
De vrea sa iubeasca
Fa-o sa-ti simta dorul.
De va vrea sa planga
Umarul sa ti-l apleci,
De va vrea sa fuga
Arata-i pe care poteci.
De va vrea sa uite
Las-o in uitare,
De vrea sa te infrunte
Sa-i cazi la picioare.
De-si va dori sa moara
Prinde-o dar de mana,
Cu bratele-o-nconjoara
Si roag-o sa ramana.
Tu nu-i frange zborul,
De vrea sa iubeasca
Fa-o sa-ti simta dorul.
De va vrea sa planga
Umarul sa ti-l apleci,
De va vrea sa fuga
Arata-i pe care poteci.
De va vrea sa uite
Las-o in uitare,
De vrea sa te infrunte
Sa-i cazi la picioare.
De-si va dori sa moara
Prinde-o dar de mana,
Cu bratele-o-nconjoara
Si roag-o sa ramana.
02 februarie 2015
01 februarie 2015
Poemele prind glas
Petalele mor la atingerea de stele
Cum mor ghioceii sub raze de soare,
Adie vantul peste versuri si poeme
Iar visul din urma se pierde si moare.
Poemele vor prinde glas dupa moartea mea
Ca o razbunare de rima si dor,
Sa nu pierdeti condeiul in lipsa mea
Caci poetii niciodata nu mor.
Cum mor ghioceii sub raze de soare,
Adie vantul peste versuri si poeme
Iar visul din urma se pierde si moare.
Poemele vor prinde glas dupa moartea mea
Ca o razbunare de rima si dor,
Sa nu pierdeti condeiul in lipsa mea
Caci poetii niciodata nu mor.
31 ianuarie 2015
Am fost
Timpul ma roade
Si vremea se scurge,
Din ani se fac clipe,
Trairi si secunde,
As despica pamantul
Durerile sa-ngrop,
Imi arde cuvantul
Stropit cu isop.
Deznadejdea se strecoara
Ca fluturi printre flori,
Zbor de aripi frante
Ca Icar in suferinta lui,
Si stelele ma dor
In lipsa lor din noapte,
Iar cerul pare gol
Hranit numai cu soapte.
Pe umeri mi se odihnesc
Mistere si melancolii,
Amintirile-mi soptesc
Despre tarmuri azurii,
Si ma-nnec in vis si plans
Dupa zilele cu soare,
Tot ce-a fost frumos s-a dus
Peste zari si peste mare.
Dar in inima-mi ranita
Port un strop de fericire,
Pe campia inverzita
Cresc boboci de nemurire,
Si ma-nchin in fata sortii
Ce incheie al meu trai,
C-am ajuns in fata mortii
In suflet c-un petic de Rai.
Rugaciune
Prin ape tulburi si adanci
Pasii mei am ratacit,
M-am chinuit,am mers pe branci
Insa tot n-am reusit.
Cand speranta am pierdut
Stiind ca este in zadar
Atunci eu mi-am zis in gand
Ca sunt Om,nu animal.
Si-am inaltat la ceruri ochii
Si-am plans amar in gandul meu,
Am plans cu rauri si cu codrii
Sa ma auda Dumnezeu.
Pasii mei am ratacit,
M-am chinuit,am mers pe branci
Insa tot n-am reusit.
Cand speranta am pierdut
Stiind ca este in zadar
Atunci eu mi-am zis in gand
Ca sunt Om,nu animal.
Si-am inaltat la ceruri ochii
Si-am plans amar in gandul meu,
Am plans cu rauri si cu codrii
Sa ma auda Dumnezeu.
30 ianuarie 2015
Spre zari intinse
De ce ma lasi
Sa plutesc in visare,
Ca o raza
Ce se rupe din Soare?
De ce pleci iara
Printre vise
Si ma lasi
Cu bratele-ntinse?
Unde grabesti
In miez de noapte,
Si tot ce-mi lasi
Sunt numai soapte?
Cui sa raman
De-i fii plecat,
Cum vei stii
Ca nu te-am uitat?
Te
voi vedea
Din
nou spre seara
Cum
ai venit
Si
asta vara?
Sau
poate
Timpul
s-a inchis
Si
ai ramas
In
vise prins?
Eu
tot astept
Clipa
in care
Vei
regasi
A
noastra cale.
Fara
timp
Si
fara vise,
Doar
noi doi
Spre
zari intinse.
29 ianuarie 2015
28 ianuarie 2015
Lasa-mi...
De mori,sa nu mori de tot,
Mai lasa o urma din tine,
Un firicel din versu-ti copt
Si o farama din ziua de maine.
Lasa-mi si ochii,si inima ta,
O poarta spre sufletul tau,
Si un bilet doar dus in viata ta
Sa te pot vizita in visul meu.
Somn
Ai cazut in somn de neuitare
Cu amintiri si clipe din trecut,
Le-ai strans la piept,si-n marea apasare
Ai gustat din fructul inceput.
Adormi,si visul te cuprinde,
Te ia de mana si te poarta lin,
Pe drumuri de munte,prin vai si prin tine
Sa descoperi ca nu esti un strain.
Muritor
Am plecat spre vai
Cu sufletul in brate,
Aripi si visari
Le-am lasat deoparte.
Sa-mbratisez pamantul
Ca simplu muritor,
Sa-mi port clipa cu vantul
In ritm suierator.
Cu sufletul in brate,
Aripi si visari
Le-am lasat deoparte.
Sa-mbratisez pamantul
Ca simplu muritor,
Sa-mi port clipa cu vantul
In ritm suierator.
20 ianuarie 2015
Renasti...
Ca pe un ghimpe
Din inima te-am scos
Cand m-ai ranit.
Priveam la ea,
La inima mea
Cum sangera
Si ma durea.
Din inima te-am scos
Cand m-ai ranit.
Priveam la ea,
La inima mea
Cum sangera
Si ma durea.
Dar nu te-am aruncat
Ci te-am pus
In pamant
Sa fii
Ingrasamant,
Ca printr-un
Alt trandafir
Sa renasti.
Ci te-am pus
In pamant
Sa fii
Ingrasamant,
Ca printr-un
Alt trandafir
Sa renasti.
Poate te voi culege
Intr-o zi
Din gradina cu flori
In care ne plimbam
Uneori
Prea visatori.
17 ianuarie 2015
Mama
Toate stelele din cer
Le-as culege intr-o vara,
Ti le-as face colier,
Atat esti de frumoasa mama.
Si razele din zori de zi
In par ti le voi impleti,
Si flori in brate sa iti pun
Sa mirosi al lor parfum.
Si toate visele sa stii
Pe rand se vor implini,
Vei fii aripile-n zbor
Ale scumpului odor.
Le-as culege intr-o vara,
Ti le-as face colier,
Atat esti de frumoasa mama.
Si razele din zori de zi
In par ti le voi impleti,
Si flori in brate sa iti pun
Sa mirosi al lor parfum.
Si toate visele sa stii
Pe rand se vor implini,
Vei fii aripile-n zbor
Ale scumpului odor.
De dragoste...
De cand tot zic c-am sa te uit
S-a uscat si frunza-n nuc,
Iarna a venit si ea,
Tu tot in inima mea.
Grea povara-i dragostea
Cand nu poti sa scapi de ea,
O alungi si iarasi vine,
E ca scaiul dupa tine.
N-o fi foc o luna,trei,
Nu mai pleaca si tot vrei
Sa dormi noaptea linistit
Nu cu trupul ghemuit.
Ii cazi mereu prizonier
Si castiga iar teren
Pana-i invata a stii
Cu dragoastea a vietui.
15 ianuarie 2015
Visarea cea din urma
Pe pieptul tǎu sǎ sprijin versul meu
Şi sǎ alunec în visarea cea din urmǎ,
Sǎ ieşi din umbrǎ,din universul tǎu
Sǎ rǎtǎcim în aramiu de tundrǎ.
Pe râu de simţǎminte şi valuri de uitare
Pe umǎr iţi rezemi a ta umilǎ tâmplǎ
Şi peştii dintre nouri simt a ta chemare
Coboarǎ-n vis cu ploaia şi valul îl afundǎ.
În barca de sub sǎlcii îţi plângi
amarul vieţii
Şi lacrimile-ţi udǎ obrazul rumenit,
Rǎsari tu,o iubire,în roua dimineţii
Cǎ-mi simt prea greu destinul,sufletul
ostenit.
Prin ciobul de fereastrǎ priveşti la stele mii
Gândind la o minune ,la visul tǎu
dintâi,
Şi sufletul îţi zburdǎ prin veştede
câmpii
Uitând
de fata ce ţi-a stat la cǎpǎtâi.
14 ianuarie 2015
VERS
Un trai de artist
Rǎsare nestins,
Se vede atins
De vastul întins.
Un simplu atom
E viaţǎ de om,
E viaţǎ şi chin
Şi lacrimi şi suspin.
Un soare pe cer
Un firicel de fulger,
În suflet ne plouǎ
Cu boabe de rouǎ.
O lunǎ de mai
O filǎ de trai,
Un veac ne-nceput
O viaţǎ din trecut
Unghii roase
De prea multǎ rǎbdare,
Încredere pierdutǎ
De prea multǎ trǎdare.
O floare
În ninsoare,
Sub nea
Orice stea.
O filǎ de poveste
Un om ce nu mai este,
O crâncenǎ minciunǎ
Şi norii se adunǎ.
Un mare mister
Un picur de fulger,
Un muget de cerb
Un ritm prea alert.
O floare plǎpândǎ
Pe un colţ de stâncǎ,
Pe toţi ne frǎmântǎ
O noapte adâncǎ.
Rǎsare nestins,
Se vede atins
De vastul întins.
Un simplu atom
E viaţǎ de om,
E viaţǎ şi chin
Şi lacrimi şi suspin.
Un soare pe cer
Un firicel de fulger,
În suflet ne plouǎ
Cu boabe de rouǎ.
O lunǎ de mai
O filǎ de trai,
Un veac ne-nceput
O viaţǎ din trecut
Unghii roase
De prea multǎ rǎbdare,
Încredere pierdutǎ
De prea multǎ trǎdare.
O floare
În ninsoare,
Sub nea
Orice stea.
O filǎ de poveste
Un om ce nu mai este,
O crâncenǎ minciunǎ
Şi norii se adunǎ.
Un mare mister
Un picur de fulger,
Un muget de cerb
Un ritm prea alert.
O floare plǎpândǎ
Pe un colţ de stâncǎ,
Pe toţi ne frǎmântǎ
O noapte adâncǎ.
Ca un copil in amintiri
Scriitorului Grigore Vieru
Te pierzi prin iarbǎ
Ca un copil în amintiri,
Cauţi neîncetat
Cereştile priviri,
Încerci s-ajungi acolo
Unde Nemuritoarele Firi
Se pierd în haos
Ca un copil în amintiri.
Şi totuşi de-ai gǎsi
Acele tainice priviri
Sǎ-ţi
aminteşti atunci
De Nemuritoarele Firi
Ce se pierd în iarbǎ
Ca un copil în amintiri.
Tintit-ai zarea cu privirea
Ţintit-ai zarea cu privirea
Şi-ai uitat sǎ mai trǎieşti,
Simţi doar marea şi-amorţirea
Şi din când în când clipeşti.
În taina nopţii dese prin valuri
rǎtǎceşti,
Ca un Luceafǎr blând,cǎzut adânc din
cer,
Prin valurile-nalte tu calm şi trist
pǎşeşti
De parc-ai aştepta o aripǎ de înger.
Ţintit-ai zarea cu privirea
Şi-ai uitat sǎ mai clipeşti,
Nu simţi nici marea,nici trezirea
Nici nu mai şti sǎ mai trǎieşti.
O ultimǎ slovǎ ţi-a rǎmas,
Un cântec unui înger închinat,
În viaţǎ faci un ultim popas
Regretat Luceafǎr pietrificat.
Luceafarul de la malul marii
Priveşti în zǎri cum marea se agitǎ
Şi cum se-nalţǎ valuri înspre cer,
Apoi cad iar în marea risipǎ
Picǎturi se-mbinǎ în chip sfânt de
înger.
La apus cerul se-nneacǎ în ape,
Se unesc şi creeazǎ lucru sfânt,
Devine un tot,o mare de speranţe
Cǎci Raiul coboarǎ pe pǎmânt.
Din ţǎrmul înalt se vǎd stele aprinse,
Doar una lipseşte,un Luceafǎr blând,
El este pe ţǎrm cu vise întinse
Şi cântǎ cu marea oftând.
13 ianuarie 2015
Bunicii
Campia de maci pluteste spre cer,
Se-agata-n radacini de copac,
Vacanta-i aici,se simte in aer
Si plec in graba catre sat.
Se-agata-n radacini de copac,
Vacanta-i aici,se simte in aer
Si plec in graba catre sat.
Acolo bunicii m-asteapta din zori
In poarta casei din pamant,
Sunt saraci,albiti dar tineri uneori
Cand ii surprinzi zambind.
In poarta casei din pamant,
Sunt saraci,albiti dar tineri uneori
Cand ii surprinzi zambind.
Batranetile apar in urma lor,
Din an in an sunt parca mai cerniti,
Vizita nepotilor
Ii mai fac fericiti.
Din an in an sunt parca mai cerniti,
Vizita nepotilor
Ii mai fac fericiti.
Se sting pe rand si trec in uitare
Ca vantul ce leagana spicul auriu,
Ii-nchid in suflet si visare
Si satu-i mai gol si pustiu.
Ca vantul ce leagana spicul auriu,
Ii-nchid in suflet si visare
Si satu-i mai gol si pustiu.
Si iarasi vin ca-n orice an
In fiecare zi de vineri,
Ecoul imi raspunde-n prag:
"Aici nu locuieste nimeni!"
In fiecare zi de vineri,
Ecoul imi raspunde-n prag:
"Aici nu locuieste nimeni!"
Bunicilor mei Cristescu Pompiliu si Aneta!
Zbor din stele
Am sǎ te culeg ca pe o floare
Cu miros de cer şi de pǎmânt,
Ca pe un fulg ce se aşterne în ninsoare,
Ca pe un strigǎt frânt de vânt.
Cu miros de cer şi de pǎmânt,
Ca pe un fulg ce se aşterne în ninsoare,
Ca pe un strigǎt frânt de vânt.
În
gândul meu te port ca zboruri printre stele
În
noaptea prea albastrǎ ce cântǎ a mister,
Din
ochii blânzi îţi izvorǎsc iubiri efemere
Albastre ca florile de lujer.
Albastre ca florile de lujer.
As vrea sa cred
As vrea sa cred ca totu-i doar visare,
Un joc de-a v-ati ascuns cu zori,
Sa cred ca timpul nu se pierde-n zare,
Ca oamenii ascund in suflete comori.
Un joc de-a v-ati ascuns cu zori,
Sa cred ca timpul nu se pierde-n zare,
Ca oamenii ascund in suflete comori.
As vrea sa cred ca moartea-i trecatoare,
Ca vom trai de-a pururi printre nori,
Ca nu vom trece in umbra si uitare,
Si vom trai mereu in raze si culori.
Ca vom trai de-a pururi printre nori,
Ca nu vom trece in umbra si uitare,
Si vom trai mereu in raze si culori.
Am vrut sa cred ca totul e magie
Dar firul vietii iar m-a prins,
Am vrut sa iti arat si tie
Dar zorii m-au trezit din vis.
Dar firul vietii iar m-a prins,
Am vrut sa iti arat si tie
Dar zorii m-au trezit din vis.
Mister
De ce imi plangi pe umar
In fiecare seara,
Ce griji te-apasa
Si nu poti sa vorbesti?
Ramai la geam
Cu sufletu-n afara
Cauti ceva pe cer,
La ce oare privesti?
In fiecare seara,
Ce griji te-apasa
Si nu poti sa vorbesti?
Ramai la geam
Cu sufletu-n afara
Cauti ceva pe cer,
La ce oare privesti?
Lacrimi cristaline
Pe obraz se-astern,
Si ploaia care cade
Te cauta la geam,
Astepti si nu mai vine,
Visul pare infern,
Inima iti bate
Suspinu-ti e-n zadar.
Pe obraz se-astern,
Si ploaia care cade
Te cauta la geam,
Astepti si nu mai vine,
Visul pare infern,
Inima iti bate
Suspinu-ti e-n zadar.
Ma-ntreb in fiecare seara
Cat vei mai plange cu amar,
Visul incepe sa te doara
In noaptea lui Gerar.
Cat vei mai plange cu amar,
Visul incepe sa te doara
In noaptea lui Gerar.
Picaturile de ploaie
S-au preschimbat in fulgi naivi,
Lacrimi curg acum siroaie,
Tu stai ascunsa in nameti.
S-au preschimbat in fulgi naivi,
Lacrimi curg acum siroaie,
Tu stai ascunsa in nameti.
Zambet de vanzare
Port la mine un zambet de vanzare
Si e ciudat ca nu il folosesc,
Promit sa-l dau la orisicare
Ma va face din suflet sa zambesc.
Mai am la mine o coala si-un penel
Ca sa pictez surasuri de copii,
Sa nu imi spuneti voi Galadriel
De astazi nu ma tin de sotii.
Mai am si-o inima de imprumut,
O dau cui stie sa iubeasca,
Sa aiba vis curat si chip tacut
Si-n ea iubire sa sedeasca.
Rasplata
De bolta cerului
Norii se sparg în mii
de culori,
Ca un spectacol de
lumini
De sǎrbǎtori,
În umbra lumii
Totul se-nnoieşte
Sub privirea
Unui ochi ce
iscodeşte.
Clopotele bat
Cu puterea unui zeu
Din temple vechi
Mâncate de uitare,
Ca o himerǎ se
strecoarǎ
Visul meu
Sfǎrmându-se în mii
de zboruri
Peste zare.
Cum putem cuprinde
Un vis,o cugetare,
Misterul unei nopţi
Cu stele cǎzǎtoare,
Când nu cunoastem
slǎbiciunile
Ce ne doboarǎ
Şi rǎsplata pentru
tot ce ne-nconjoarǎ.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)