Tacerea mieilor

                                      sursa foto:Web

Cu fiecare clipǎ

Ce trece printre noi

Ne desprindem din rǎrunchi

Şi alergǎm spre vǎile

Sufletului nostru.

Ne rupem de trǎiri şi de dureri

Şi strigǎm spre o scǎpare nesigurǎ

Ca mieii ce plâng

În lipsa mamei lor.

Plângem dupǎ alte vremuri

Ce le-am trǎit întâmplǎtor

Fǎrǎ sǎ ştim cǎ într-o zi

Ne vom întoarce

Iar la ele.

Şi nimeni nu va auzi

Strigǎtul nostru

Dupǎ regǎsirea cea din urmǎ.

Când mieii tac

Şi vremile noastre

Se sfârşesc,

Strigǎtul nostru înnǎbuşit

Se sparge de tâmpla cerului.

Tǎcerea mieilor

Ridicǎ vǎlul negurii din noi,

Şi elibereazǎ din adâncuri

Vechi amintiri cu zei

Şi cu Pandore.