Ploaie de toamna

Poezie dedicata lui Iana Stefan,
scrisa in 1997

O ploaie de toamna ne acopera umerii,
Ochii nostri proaspeti ca mugurii
Se adancesc, caci picaturile-i apasa
Iar pleoapele cad peste ei ca o ceata.

Tu si eu stand in ploaie pe o banca
Suntem ca doua statui si parca
Nu pot fi despartite in veci,
Ele sunt triste, sunt reci.

Si parca toti cei ce trec pe langa noi
Ne privesc ca pe o pata de noroi
Ce se raspandeste cu repeziciune,
Insa ea tot in loc ramane.

Asa vom fi mereu, ca soarele si marea,
Ochii nostri vor cauta mereu zarea,
Vom sta amandoi intr-o ploaie de toamna
Pana ce ochii nostri or sa adoarma.