Pe pieptul tǎu sǎ sprijin versul meu
Şi sǎ alunec în visarea cea din urmǎ,
Sǎ ieşi din umbrǎ,din universul tǎu
Sǎ rǎtǎcim în aramiu de tundrǎ.
Pe râu de simţǎminte şi valuri de uitare
Pe umǎr iţi rezemi a ta umilǎ tâmplǎ
Şi peştii dintre nouri simt a ta chemare
Coboarǎ-n vis cu ploaia şi valul îl afundǎ.
În barca de sub sǎlcii îţi plângi
amarul vieţii
Şi lacrimile-ţi udǎ obrazul rumenit,
Rǎsari tu,o iubire,în roua dimineţii
Cǎ-mi simt prea greu destinul,sufletul
ostenit.
Prin ciobul de fereastrǎ priveşti la stele mii
Gândind la o minune ,la visul tǎu
dintâi,
Şi sufletul îţi zburdǎ prin veştede
câmpii
Uitând
de fata ce ţi-a stat la cǎpǎtâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu