Călătorul

Ratăcitor pe o plajă a gândirii

Îmi port visul pe nisipul fierbinte,

De ţărm se sparge valul nemuririi

Iar marea şopteşte cuminte.

O apă lină curge-n stele

Şi peste cer se-aşterne vis,

Călător al unei clipe efemere

Păşesc pe ţărmul încins.

O poartă ferecată peste nori

Am descuiat cu cheia unui gând,

Visul renaşte în câmpul de flori

Cu miros de cer şi de pământ.

Călător voi fi spre zarea cea albastră

Unde cerul coboară pe pământ,

În tril de pasăre măiastră

Îmi dezmierd tăcut al meu cant.

Prin ochii mei stele se scurg în lume

Ca o cascadă de vise şi trăiri,

Călătorului nicicând nu-i voi spune pe nume

Când va păşi pe drumul ţesut din amintiri.

Şoptiri de taină se-aud la malul mării

Cum călătorul recită la umbra unui vis,

Nu simte trecutul, nici vraja depărtării

Când sufletu-i din stele pamântul a cuprins.