Mi-am rastignit visul printre stele
Pe cand cerul se lumina spre zori,
Am suspinat dupa clipe efemere
De parca nu steam ca anii-s trecatori.
Am renuntat la tot in semn de razbunare
Pe inima ce m-a ranit de-atatea ori,
Cu ochii larg deschisi in stele milenare
Am asteptat ca Soarele sa iasa peste zari.
Cu inima-npietrita si visul rastignit
Ramas-am in uitare pe tarmul sangeriu,
Sub cerul plin de vise, de stele dezgolit
Sparg valurile-n talpi pe nisipul aramiu.
Ma-ndrept spre versul ce m-asteapta acas’
Scurs dintr-o calimara uscata peste timp,
Ultima rima e tot ce mi-a ramas
Cand zeii-si beau nectarul in Olimp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu