Am fost

Timpul ma roade
Si vremea se scurge,
Din ani se fac clipe,
Trairi si secunde,
As despica pamantul
Durerile sa-ngrop,
Imi arde cuvantul
Stropit cu isop.

Deznadejdea se strecoara
Ca fluturi printre flori,
Zbor de aripi frante
Ca Icar in suferinta lui,
Si stelele ma dor
In lipsa lor din noapte,
Iar cerul pare gol
Hranit numai cu soapte.

Pe umeri mi se odihnesc
Mistere si melancolii,
Amintirile-mi soptesc
Despre tarmuri azurii,
Si ma-nnec in vis si plans
Dupa zilele cu soare,
Tot ce-a fost frumos s-a dus
Peste zari si peste mare.

Dar in inima-mi ranita
Port un strop de fericire,
Pe campia inverzita
Cresc boboci de nemurire,
Si ma-nchin in fata sortii
Ce incheie al meu trai,
C-am ajuns in fata mortii
In suflet c-un petic de Rai.