Ţintit-ai zarea cu privirea
Şi-ai uitat sǎ mai trǎieşti,
Simţi doar marea şi-amorţirea
Şi din când în când clipeşti.
În taina nopţii dese prin valuri
rǎtǎceşti,
Ca un Luceafǎr blând,cǎzut adânc din
cer,
Prin valurile-nalte tu calm şi trist
pǎşeşti
De parc-ai aştepta o aripǎ de înger.
Ţintit-ai zarea cu privirea
Şi-ai uitat sǎ mai clipeşti,
Nu simţi nici marea,nici trezirea
Nici nu mai şti sǎ mai trǎieşti.
O ultimǎ slovǎ ţi-a rǎmas,
Un cântec unui înger închinat,
În viaţǎ faci un ultim popas
Regretat Luceafǎr pietrificat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu