Noi

Fericirea mea s-a nascut in vis
Cand te-am intalnit intaia oara,
Am crezut atunci tot ce mi-ai promis,
Eram asemeni unui mac arzand in plina vara.

Si ce minuni tu mi-ai rostit atunci in soapta
De parca nici nu existau mi-am zis,
In dansul bland al stelelor din noapte
Eu am ramas pierduta-n acel vis.

Si-asa lumina calda ce-am simtit
De imi parea ca sunt aproape langa cer,
Dar mi-ai soptit din nou si m-am trezit
Cu inima scaldata-n stropi de fulger.

Astept ca Luna iarasi sa rasara
Sa ma intorc in visul rupt de zori,
Te voi gasi in suflet mai spre seara
Cand tu si eu vom fi un simplu "noi".

De veghe...

Mi-e noaptea lunga fara poezie
Si Luna pare prea departe, prinsa-n cer,
Inima imi plange trista si pustie
Ca aripa far' de lumina unui inger.

Mi-e sufletul o ploaie peste vara
Cu nori macinati de picuri prea fierbinti,
Te chem in suflet ca intaia oara
Sa ma brazdezi cu pasii tai marunti.

Si cate vise am cules de-a lungul vietii
Cu tine, poezia mea dintai,
Cand florile-si deschid corola diminetii
Tu imi stai de veghe iar la capatai.

Oltenia, leaganul copilariei mele

Versul tau imi ninge gandul
Si viscol se porneste-n mine,
Aud cum ma cheama pamantul,
Oltenie, vin, ma-ntorc la tine.

In satul unde canta ciocarlii
Si iarba e mai verde si mai ‘nalta,
Unde cerul se scalda in glasuri de copii
Si Oltul canta doinele in soapta.

Ma-ntorc acasa cu poezia-n brate
La neamul meu ce-aproape l-am pierdut,
Cu traista plina de vise si sperante
Apuc pe drumul ce vine din trecut.

N-oi mai pleca de-acolo niciodata
Asa cum vrabia nu-si paraseste puii-n veci,
Voi fi iar copilul de-altadata
Ce-si purta versul pe verzile poteci.

Si Oltul sa imi spele amintirea
Sa-ncep o viata fara de nevoi,
Cand timpul imi cere nemurirea
Oltenii mei, voi piere intre voi.

Tu, poezia din noi!!!

Cand scriu asa m-apuc-un chef de viata
Si simt ca anii-s parca prea putini,
Tu, poezia mea, fii blanda si ma-nvata
Cum sa fiu o floare intre crini.

Lira timpului inca mai canta dimineti
Si le descanta pan' ce zorii se ascund,
Tu, poezia mea, te rog sa ma inveti
Sa fiu petala unui ghiocel plapand.

De ce nu pot sa-ti inteleg menirea,
Ce clipa si ce cant te-au leganat?
Tu imi legi in ceruri nemurirea
Cu versul tau prea crud si prea curat.

Esti plamadita din suflarea unor zei
Ca rasplata pentru tot ce le-ai promis,
Sfioasa si curata clipa tu mi-o iei
Si ma indrept catre Olimpul cel inchis.

Cand Afrodita pasii isi va purta-n Olimp
Sa fiu un fir de iarba-n talpa ei,
Tu, poezia mea, fii blanda si ma-nvata
Cum sa traiesc de-a pururi peste timp.

Clipa din noi

Lacrimile-mi sunt cenusa
Spulberata in vazduh,
Peste norii gri de toamna,
Peste-al zarilor apus,

Glasu-mi trist si ragusit
Mi se incheaga-n zale,
Iar mana flamanda pe strune
Descanta clipe reci de uitare.

Ultima noapte se-nchide in cer
Ca Luna ce se-ascunde in zori,
Vantul adie sub aripi de inger
Cand timpul se inchide in noi.

Iarta-ma!

Iartǎ-mǎ cǎ te-am uitat
În visul din zori,
Mugurii de cireş
Încǎ mai dorm
Iar Soarele
Rǎsare din mare
Încǎ somnoros.
Zorii mǎ dor
Şi razele mǎ strâng
În veşmântul
Unui vis de mǎtase,
Iartǎ-mǎ
Cǎ m-am lǎsat furatǎ
De lumina unei lumi noi.
Iartǎ-mǎ cǎ nu am ştiut
În care vis sǎ te caut.
Rǎsari, tu, Lunǎ
Şi lasǎ-mǎ
În vise iarǎşi sǎ mǎ pierd,
Sǎ caut prin ruinele
Unui templu pǎrǎsit
Acei ochi ce încǎ dorm
Şi viseazǎ la ziua în care
Un înger îi va trezi din somn

Lansarea cartii "Din suflet stingher..."

Ieri, 9 aprilie, am avut bucuria si onoarea de a-mi lansa prima carte la liceul in care am invatat timp de 3 ani. Bucuria si emotiile nu au ezitat sa apara. Mi-am revazut fosti colegi dar mai ales fosti profesori, cei mai importanti oameni din viata mea. Lor le datorez educatia si formarea mea ca individ, lor le datorez ceea ce sunt astazi. Tin sa le multumesc pentru rabdarea si daruirea lor fata de fiecare elev in parte. De asemeni, acest eveniment nu ar fi fost posibil fara doamna Cranga Cleopatra, director adjunct al Liceului Teoretic Murfatlar.
La acest eveniment a luat parte si maestrul Leonte Nastase, unul dintre cei mai mari caricaturisti din tara si din strainatate. Ii multumesc pentru participare, am fost mai mult decat onorata.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine intr-un moment atat de important, dar si celor care m-au sustinut spiritual.  Am cunoscut oameni frumosi, oameni deosebiti, adevarate valori ale societatii.
In incheiere, imi doresc ca aceste intalniri sa se repete, mai ales ca in curand va aparea cea de-a doua carte, de proza scurta, "Cafeneaua cu povesti"

Voi sunteti nemurirea mea !

Voi framanta spre seara un aluat din nori din care sa rasara flori albastre ca azurul cerului de vara. Mi le voi prinde-n par, iar parfumul lor ma va invalui asa cum timpul ne invaluie anii, asa cum iubirea ne invaluie inimile, si voi fi libera, ca vulturul ce taie vantu-n calea sa.

Apoi voi culege un buchet de raze fierbinti si le voi oferi in dar unor suflete minunate, atat de minunate incat nu le-as putea descrie nici de as fi cel mai mare negustor de cuvinte.Voi, dragii mei, voi sunteti acele fiinte minunate, carora le voi oferi si sufletul meu impreuna cu toata dragostea mea.
Va multumesc ca faceti parte din viata mea, fara voi as fi o pestera pustie, o fantana secatuita de vremi, fara voi nu as mai fi eu.
Numele fiecaruia este scrijelit pe peretele inimii mele, acolo va pastrez, la loc de taina.
Cand zilele mi se vor sfarsi imi voi cladi alt zid, mai puternic si mai inalt in inimile voastre.
Voi sunteti nemurirea mea! emoticon kiss emoticon kiss emoticon kiss

Briza de primavara

Lasa vantul sa adie
Peste tarmul nins de nori,
Iar pe plaja cea pustie
Ingeri cu aripi de flori
Scalda clipa in lumina
Si vestesc a primavara,
Valul marii se intinde
Peste noi si peste zare.
Simte viata cum invie
Langa tarmul umezit,
Simte vantul ce adie
Peste timpul inflorit.

Last kiss.

The last kiss
Seems to be like poison,
You’ll never know
If it’s sweetness
Will kill you
Or make you
Live longer,
You’ll never feel
The raindrops
In your heart
Until your love
Won’t be stronger
Than your hate.

…de iubire

Mǎ tot întreb dacǎ vreodatǎ,

În astǎ vreme zbuciumatǎ,

Când norii parcǎ sunt mai gri

Şi sufletele mai pustii,

Mǎ-ntreb dacǎ va mai putea

Iubirea a respira

Un aer crud şi plin de rouǎ

Stors de miere şi dat nouǎ,

Stors de sevǎ şi de flori

Şi de picurii din nori,

Şi dat lumii sǎ-l respire

Ca pe-o simplǎ amintire,

Amintire dintr-un veac

Când un mare împǎrat

A dat liber la iubire,

Sǎ trǎim în nemurire,

Şi cu sufletul prin nori

Pictat în mii de culori,

Şi cu inima arzândǎ

Ca o floare prea plǎpândǎ,

Şi cu ochii prinşi în stele

Zburdând veacuri printre ele,

Şi cu gândul aţintit

Peste cerul infinit

Sǎ nu uitǎm tot ce-am iubit.