Dragul meu, nu am sa-ti las avere
Smaralde si cufere doldora de bani,
Nu am sa-ti las nici functii, nici putere,
Nu am strans nimic in toti acesti ani.
Dar iti las cu seama o mostenire vie
Cum nu se mai gaseste de un veac,
O dulce amintire cum n-a mai fost sa fie,
O rima ca sa-i fie inimii de leac.
Nu te mahni c-averea e putina
Pana vei intelege rostul ei,
Cand voi pasi-ntr-o noapte spre lumina
Tu sa imi stai atunci la capatai.
Ce va ramane-n urma mea sa fie
O alinare in sufletu-ti de flori,
Mostenirea mea prinsa-n poezie
Cu descantec de stele si de nori.
Dragul meu, de vei primi a mea avere
O sa traiesti de-a pururi pe pamant,
Cand simti ca nu mai ai nici o putere
Adu-ti aminte de-al nostru legamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu