Sursa foto: Web
Mǎ întrebai
mereu
Noaptea, sub
clar de lunǎ
De ştiu ce e
iubirea
Şi ma
strângeai la piept,
Priveam cu
sufletul la stele,
Luceferii
din basme,
Trǎiam cu
suflet in nori
Şi
ne-amǎgeam cǎ zorii zilei
Vor uita sǎ
mai aparǎ
Din oceanul
cristalin.
Şi-n fiecare dimineaţǎ
Mǎ sǎrutai
flǎmând pe creştet
Iar braţele
ce împrejuru-mi
Se-ncolǎceau
ca firul vieţii
Îmi potoleau
fiorul care
Face inima
sǎ salte.
Ca o statuie
de cleştar
Ne pironeam
în vârf de deal
Şi cu
degetele frânte
Tâmpla cerului
sǎrutam duios
Ca un
mister, ca o nǎlucǎ
Ce se pierde
peste timp.
Şi am rǎmas
uniţi pe veci
Sub cerul
limpede din zori
Ca într-o
clipǎ de uitare
Sǎ ne-nchidem
pentru veci,
Sǎ aflǎm ce
e iubirea
De la zeii
unor zori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu