In
viata cu totii intalnim oameni ce ne influenteaza viitorul. De cele mai multe
ori sunt oameni importanti,cu influenta. Insa nu si in cazul meu.
In
fiecare zi urmez aceeasi rutina. Ceasul suna intotdeauna prea devreme,nu
reusesc sa mananc si sunt intotdeauna pe fuga in drumul spre birou. Cu pasul
grabit,trec in fiecare dimineata pe langa o fetita. Sta langa un colt de strada
si vinde flori. Dar nu orice fel de flori,ci frumoase,de toate culorile,cu un
parfum dulce minunat ce umple toata straduta. Iar fetita este de o frumusete
rara,cu un zambet sincer pe buze,cu ochi luminosi si fata senina.Nu ai cum sa
nu te opresti sa cumperi o floare,o floare care sa iti insenineze ziua. Dar din
pacate,nu m-am oprit niciodata din drum sa iau o floare. Absolut niciodata,si
nu am cautat niciodata o scuza,insa rutina ma captase in lantul,incat imi
impietrise inima. In fiecare zi stateau la rand oameni simpli,oameni cu
bani,directori,sa apuce sa ia macar o floare. Ce rusine imi era,insa nu faceam
niciodata nimic pentru a schimba aceasta stare.
Intr-o dimineata,in timp ce ma grabeam spre serviciu,observ ca straduta
era pustie,nu mai mirosea a flori,nu mai erau oameni care sa stea la rand.
Fetita nu mai era acolo sa ne intampine. M-am blocat. Am ramas in mijlocul
stradutei si priveam la locul gol.Oare de
nu a venit? S-au terminat florile? In gandul meu erau acum zeci de
intrebari. Nu intelegeam de ce eram asa de ingrijorata cand eu nu ma oprisem
niciodata sa o ajut cu un ban. Fie ca era toamna ploiasa sau canicula,tot acolo
era.Indura atat de multe doar pentru a ne face ziua mai fericita. E drept ca in
ultima vreme oamenii ce ii cumparau flori se rarisera,poate ca rutina facuse si
alte victime.
A
doua zi mi-am luat liber de la serviciu. Am incercat sa o caut,am intrebat in
stanga,in dreapta,insa nimeni nu stia sa imi spuna nimic despre ea. La cativa
metrii de locul fetitei rasarise peste noapte un stand cu zeci de feluri de
plante,si flori,dar fara parfum. L-am intrebat si pe acel domn daca stie ceva
despre fetita,dar mi-a raspuns cu indiferenta :
-
Mergi pana la marginea orasului,si acolo o gasesti. Iti vei da seama si singura
unde o gasesti!
Rautatea lui m-a speriat,nu puteam crede ochilor ce vad. Cum sa nu iti
pese de un copil sarac? Am plecat spre periferia orasului cu speranta ca o voi
gasi. Insa, indata ce am ajuns, am ramas impietrita. Locul era pustiu,doar o
casuta veche cu gardul cazut si portita deschisa se zarea. M-am apropiat plina
de teama,nestiind ce voi gasi. Pana sa ajung langa poarta m-a imbatat un miros
dulce de flori. In fata casei era o gradinita plina de flori,cu parfum
mieros,ca un ocean de culori si miresme. Dar in mijlocul florilor era fetita.
Avea ochii rosii plans. Cand m-a vazut a sarit in picioare de teama.
-De
ce plangi?
-Pentru ca nu mai am cui vinde flori.Azi am mancat ultima bucata de
paine. Maine nu stiu ce vom face,iar bunica e prea bolnava pentru a mai munci.
Am
simtit in acea clipa cum pamantul imi fuge de sub talpi. Necazul ei imi sfasia
sufletul. Ce sa ii spun? O parere de rau nu ar fi ajutat-o cu nimic.
-Dar
tu?ce cauti aici?m-a intrebat rastit.
-Eu...
-Nu
te-ai oprit niciodata sa cumperi o floare!
-Iti
amintesti de mine?
Atat
de multe scuze imi veneau in minte incat
imi era rusine sa o privesc.
-Sigur ca imi amintesc,erai cea mai frumoasa din multime,ti-as fi dat o
floare si gratis numai de te-ai fi oprit o clipa!
-Si
tu esti frumoasa,si florile tale sunt frumoase!
Ce sa
ii spun? Mintea mea se oprise in loc la auzul acelor cuvinte. Trebuia cumva sa
indrept situatia.
-Uite
ce facem:maine dimineata,pana sa rasara soarele,sa aduci cu tine cate flori
poti tu cara,si ne intalnim la locul unde obisnuiai sa stai. Bine?
-Degeaba vin,oamenii nu mai cumpara flori,cumpara numai reviste si
ziare.
Pe
chipul ei se citea dezamagirea si resemnare.
-Tu
sa vii maine dimineata,si vei avea o surpriza.
Am
plecat cu sufletul mai usurat in speranta ca imi voi indrepta in sfarsit
greseala. De acolo am plecat direct spre straduta unde vindea flori. Si cum
statea langa perete incercand sa construiesc un plan,am simtit un miros cald si
proaspat de placinta. Ma gandeam cat de greu ii era fetitei cu stomacul gol sa
indure acel miros imbietor,doar pentru a cumpara mancare si medicamente pentru
bunica. In acea zi am vorbit cu proprietarul patiseriei. Impresionat de
situatia fetei a hotarat ca in fiecare zi sa primeasca placinta fierbinte pentru ea si pentru bunica ei.
A
doua zi ,cu noaptea-n cap,ne-am asezat la locul obisnuit cu bratele pline de
flori. In scurt timp au inceput sa apara primii oameni. Uimiti de prezenta mea
acolo,au inteles repede ce se intampla. Asa ca nu au trecut pe langa noi fara a
cumpara o floare care sa le insenineze ziua. In graba lor,se opreau ca
odinioara,sa ajute fetita cu zambetul luminos si sincer.
La
sfarsitul zilei,ramase fara nici macar o floricica,fata copilei radia de
fericire.
-Ma
bucur sa te vad din nou zambind!De azi inainte ne vei bucura iar cu florile
tale.
-Iti
multumesc ca ti-a pasat.
-Iti
promit ca de zi inainte voi veni cate o zi pe saptamana sa te ajut sa vinzi cat
mai multe flori.
Si
asa a fost. Oamenii stateau iar la rand pentru flori,fetita zambea la fel de
curat si frumos,iar omul cu flori multe a fost nevoit sa plece de unde a venit.
Iar eu,eu nu am ratat nici o zi fara sa cumpar flori pentru mine si pentru
colegii mei. Asa am invatat sa zambesc si traiesc fiecare zi a vietii, cu
zambetul pe buze.
.jpg)
