Poezia îi aparţine scriitoarei Maria Botiş Ciobanu
Ce vuiet şi
larmǎ
S-aude din
munţi?
Vin moţii
cǎrunţi
Cu creţe pe
frunţi
Şi mâna pe
armǎ.
E noapte şi
nor
Şi vuietul
creşte.
Pǎdurea şopteşte,
Iar vadul
vuieşte
Pe urmele
lor.
Sǎ nu deie
sfântul
Sǎ intre-n
pǎdure
Strǎini cu
secure,
Sǎ taie,sǎ
fure
Şi astǎzi
pǎmântul.
C-atuncea
nici iadul,
Nici tainele
sfinte
Nu-i scapǎ –şi
minte
Vor ţine-n
morminte
Cǎ ne-au
trecut vadul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu