Volumul de debut "Din suflet stingher..."

Diploma acordata de Editura Inspirescu

Folk de calitate la Constanta!

Survivor- nemuritorii muzicii rock

Iubirea din zori

                                               Sursa foto: Web

Mǎ întrebai mereu

Noaptea, sub clar de lunǎ

De ştiu ce e iubirea

Şi ma strângeai la piept,

Priveam cu sufletul la stele,

Luceferii din basme,

Trǎiam cu suflet in nori

Şi ne-amǎgeam cǎ zorii zilei

Vor uita sǎ mai aparǎ

Din oceanul cristalin.

 Şi-n fiecare dimineaţǎ

Mǎ sǎrutai flǎmând pe creştet

Iar braţele ce împrejuru-mi

Se-ncolǎceau ca firul vieţii

Îmi potoleau fiorul care

Face inima sǎ  salte.

Ca o statuie de cleştar

Ne pironeam în vârf de deal

Şi cu degetele frânte

Tâmpla cerului sǎrutam duios

Ca un mister, ca o nǎlucǎ

Ce se pierde peste timp.

Şi am rǎmas uniţi pe veci

Sub cerul limpede din zori

Ca într-o clipǎ de uitare

Sǎ ne-nchidem pentru veci,

Sǎ aflǎm ce e iubirea

De la zeii unor zori.

Valeriu Sterian- Nopti

Nu sunt si nu am fost vreodata legionara, sunt prea tanara pentru asemenea intrebari, insa nu pot ramane indiferenta la pierderile sufletesti din Decembrie '89. Lor le datorez libertatea mea de astazi, libertatea noastra ca neam!

Cei ce au fost

Ca fumul se stinge viaţa din noi,
Cu armele-n braţe zǎcem în noroi,
Şi nimeni nu vede, n-aude, nu vrea
Sǎ stingǎ durerea din inima grea.

Viaţa se stinge sub ochii de sus,
Nu-i  nimeni sǎ vadǎ doar Bunul Iisus,
Şi nimeni n-aude plânsul de mamǎ
Ce-mparte durerea cu-o ţarǎ întreagǎ

Cu trupuri calde asfaltu-i pavat
Pentru o ţarǎ ce azi ne-a uitat,
Şi nimeni n- aprinde o lumânare
Pentru un suflet trecut în uitare.


Cu armele-n braţe v-am dat libertate,
Unde-s acei ce ne-au promis dreptate,
Şi-n suflete plânse cu lacrimi  prea seci
Gǎsit-am odihnǎ şi luminǎ-n veci.

Din volumul "Alese, din suflet culese"

Zori de zi

Am surprins zorii
Când îţi mângâiau obrajii rumeni
De poftǎ de viaţǎ,
Şi i-ai certat când prin pǎrul mǎtǎsos
Ţi-au prins raze de soare
Cu parfum de cer şi stele.
Au plecat din ochii tǎi
Şi s-au ascuns în miez de varǎ
Unde norii curg din stele
Ca o cascadǎ de lumini
Pline de iubiri efemere.
Şi te priveam cum pǎru-ţi împleteai
Cu razele înmiresmate
De parfumul cerului senin ,
Şi zâmbeam când privirea-ţi sfioasǎ
Cǎuta în vise sǎ-şi ascundǎ trǎirea,
Când inima se scaldǎ în iubire
Şi chipul se destǎinuie
În clipe flǎmânde
De neuitare.

Viaţa mea

Viaţa se strecoarǎ

Ca râul ce grǎbeşte,

Viaţa e uşoara

Peste zǎri pǎşeşte.

Viaţa mea-i ca apa:

Limpede şi purǎ,

Viaţa mea-i ca groapa:

O afundǎturǎ.

Viaţa mea e aer,

Viaţa mea e Soare,

Viaţa mea e plinǎ

De vremuri trecǎtoare.

De ce?

De ce ne ascundem în noi

Când viaţa

Ne bate la geam,

Când ne invitǎ

Sǎ ne înfruntǎm

Instinctul uman?

De ce ne ascundem în cǎrţi

Când totul

În jur se destramǎ,

Şi inima noastrǎ

Dǎ fuga

În sânul de mamǎ?

De ce am pierdut curajul

De a spune

Clar ce gândim,

Şi ne ascundem

În versuri

Şi rânduri

Scrise pe caldarâm?

În lumea din cǎrţi  şi reviste

Doar versul

Ştie s-asculte,

Şi nu te înfruntǎ

Când viaţa

Îţi furǎ

Visul şi speranţa.

Moţii

Poezia îi aparţine scriitoarei  Maria Botiş Ciobanu

Ce vuiet şi larmǎ

S-aude din munţi?

Vin moţii cǎrunţi

Cu creţe pe frunţi

Şi mâna pe armǎ.

E noapte şi nor

Şi vuietul creşte.

Pǎdurea şopteşte,

Iar vadul vuieşte

Pe urmele lor.

Sǎ nu deie sfântul

Sǎ intre-n pǎdure

Strǎini cu secure,

Sǎ taie,sǎ fure

Şi astǎzi pǎmântul.

C-atuncea nici iadul,

Nici tainele sfinte

Nu-i scapǎ –şi  minte

Vor ţine-n morminte

Cǎ ne-au trecut vadul.

Tacerea mieilor

                                      sursa foto:Web

Cu fiecare clipǎ

Ce trece printre noi

Ne desprindem din rǎrunchi

Şi alergǎm spre vǎile

Sufletului nostru.

Ne rupem de trǎiri şi de dureri

Şi strigǎm spre o scǎpare nesigurǎ

Ca mieii ce plâng

În lipsa mamei lor.

Plângem dupǎ alte vremuri

Ce le-am trǎit întâmplǎtor

Fǎrǎ sǎ ştim cǎ într-o zi

Ne vom întoarce

Iar la ele.

Şi nimeni nu va auzi

Strigǎtul nostru

Dupǎ regǎsirea cea din urmǎ.

Când mieii tac

Şi vremile noastre

Se sfârşesc,

Strigǎtul nostru înnǎbuşit

Se sparge de tâmpla cerului.

Tǎcerea mieilor

Ridicǎ vǎlul negurii din noi,

Şi elibereazǎ din adâncuri

Vechi amintiri cu zei

Şi cu Pandore.

Femeia

De vrea sa traiasca
Tu nu-i frange zborul,
De vrea sa iubeasca
Fa-o sa-ti simta dorul.

De va vrea sa planga
Umarul sa ti-l apleci,
De va vrea sa fuga
Arata-i pe care poteci.

De va vrea sa uite
Las-o in uitare,
De vrea sa te infrunte
Sa-i cazi la picioare.

De-si va dori sa moara
Prinde-o dar de mana,
Cu bratele-o-nconjoara
Si roag-o sa ramana.

Is this love

Poemele prind glas

Petalele mor la atingerea de stele
Cum mor ghioceii sub raze de soare,
Adie vantul peste versuri si poeme
Iar visul din urma se pierde si moare.

Poemele vor prinde glas dupa moartea mea
Ca o razbunare de rima si dor,
Sa nu pierdeti condeiul in lipsa mea
Caci poetii niciodata nu mor.