Chemarea.

Trupul îmi simt prea mic şi prea plăpând

Pentru sufletul închis în mine,

Sunt singur Doamne şi flămând

Dar nu de hrana noastră ci de Tine.

Mă simt prea plin şi prea greoi

Când viaţa îmi încearcă răbdarea,

Voi privi mai adânc în lumea din noi

De unde se aude chemarea.

Sunt singur pe cale şi rănit

În lumea ce aleargă spre hău,

Pe drumul de flori iarăşi am pornit

Şi mă îndrept tăcut către Dumnezeu.