Noi

Fericirea mea s-a nascut in vis
Cand te-am intalnit intaia oara,
Am crezut atunci tot ce mi-ai promis,
Eram asemeni unui mac arzand in plina vara.

Si ce minuni tu mi-ai rostit atunci in soapta
De parca nici nu existau mi-am zis,
In dansul bland al stelelor din noapte
Eu am ramas pierduta-n acel vis.

Si-asa lumina calda ce-am simtit
De imi parea ca sunt aproape langa cer,
Dar mi-ai soptit din nou si m-am trezit
Cu inima scaldata-n stropi de fulger.

Astept ca Luna iarasi sa rasara
Sa ma intorc in visul rupt de zori,
Te voi gasi in suflet mai spre seara
Cand tu si eu vom fi un simplu "noi".

De veghe...

Mi-e noaptea lunga fara poezie
Si Luna pare prea departe, prinsa-n cer,
Inima imi plange trista si pustie
Ca aripa far' de lumina unui inger.

Mi-e sufletul o ploaie peste vara
Cu nori macinati de picuri prea fierbinti,
Te chem in suflet ca intaia oara
Sa ma brazdezi cu pasii tai marunti.

Si cate vise am cules de-a lungul vietii
Cu tine, poezia mea dintai,
Cand florile-si deschid corola diminetii
Tu imi stai de veghe iar la capatai.

Oltenia, leaganul copilariei mele

Versul tau imi ninge gandul
Si viscol se porneste-n mine,
Aud cum ma cheama pamantul,
Oltenie, vin, ma-ntorc la tine.

In satul unde canta ciocarlii
Si iarba e mai verde si mai ‘nalta,
Unde cerul se scalda in glasuri de copii
Si Oltul canta doinele in soapta.

Ma-ntorc acasa cu poezia-n brate
La neamul meu ce-aproape l-am pierdut,
Cu traista plina de vise si sperante
Apuc pe drumul ce vine din trecut.

N-oi mai pleca de-acolo niciodata
Asa cum vrabia nu-si paraseste puii-n veci,
Voi fi iar copilul de-altadata
Ce-si purta versul pe verzile poteci.

Si Oltul sa imi spele amintirea
Sa-ncep o viata fara de nevoi,
Cand timpul imi cere nemurirea
Oltenii mei, voi piere intre voi.

Tu, poezia din noi!!!

Cand scriu asa m-apuc-un chef de viata
Si simt ca anii-s parca prea putini,
Tu, poezia mea, fii blanda si ma-nvata
Cum sa fiu o floare intre crini.

Lira timpului inca mai canta dimineti
Si le descanta pan' ce zorii se ascund,
Tu, poezia mea, te rog sa ma inveti
Sa fiu petala unui ghiocel plapand.

De ce nu pot sa-ti inteleg menirea,
Ce clipa si ce cant te-au leganat?
Tu imi legi in ceruri nemurirea
Cu versul tau prea crud si prea curat.

Esti plamadita din suflarea unor zei
Ca rasplata pentru tot ce le-ai promis,
Sfioasa si curata clipa tu mi-o iei
Si ma indrept catre Olimpul cel inchis.

Cand Afrodita pasii isi va purta-n Olimp
Sa fiu un fir de iarba-n talpa ei,
Tu, poezia mea, fii blanda si ma-nvata
Cum sa traiesc de-a pururi peste timp.

Clipa din noi

Lacrimile-mi sunt cenusa
Spulberata in vazduh,
Peste norii gri de toamna,
Peste-al zarilor apus,

Glasu-mi trist si ragusit
Mi se incheaga-n zale,
Iar mana flamanda pe strune
Descanta clipe reci de uitare.

Ultima noapte se-nchide in cer
Ca Luna ce se-ascunde in zori,
Vantul adie sub aripi de inger
Cand timpul se inchide in noi.

Iarta-ma!

Iartǎ-mǎ cǎ te-am uitat
În visul din zori,
Mugurii de cireş
Încǎ mai dorm
Iar Soarele
Rǎsare din mare
Încǎ somnoros.
Zorii mǎ dor
Şi razele mǎ strâng
În veşmântul
Unui vis de mǎtase,
Iartǎ-mǎ
Cǎ m-am lǎsat furatǎ
De lumina unei lumi noi.
Iartǎ-mǎ cǎ nu am ştiut
În care vis sǎ te caut.
Rǎsari, tu, Lunǎ
Şi lasǎ-mǎ
În vise iarǎşi sǎ mǎ pierd,
Sǎ caut prin ruinele
Unui templu pǎrǎsit
Acei ochi ce încǎ dorm
Şi viseazǎ la ziua în care
Un înger îi va trezi din somn

Lansarea cartii "Din suflet stingher..."

Ieri, 9 aprilie, am avut bucuria si onoarea de a-mi lansa prima carte la liceul in care am invatat timp de 3 ani. Bucuria si emotiile nu au ezitat sa apara. Mi-am revazut fosti colegi dar mai ales fosti profesori, cei mai importanti oameni din viata mea. Lor le datorez educatia si formarea mea ca individ, lor le datorez ceea ce sunt astazi. Tin sa le multumesc pentru rabdarea si daruirea lor fata de fiecare elev in parte. De asemeni, acest eveniment nu ar fi fost posibil fara doamna Cranga Cleopatra, director adjunct al Liceului Teoretic Murfatlar.
La acest eveniment a luat parte si maestrul Leonte Nastase, unul dintre cei mai mari caricaturisti din tara si din strainatate. Ii multumesc pentru participare, am fost mai mult decat onorata.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine intr-un moment atat de important, dar si celor care m-au sustinut spiritual.  Am cunoscut oameni frumosi, oameni deosebiti, adevarate valori ale societatii.
In incheiere, imi doresc ca aceste intalniri sa se repete, mai ales ca in curand va aparea cea de-a doua carte, de proza scurta, "Cafeneaua cu povesti"

Voi sunteti nemurirea mea !

Voi framanta spre seara un aluat din nori din care sa rasara flori albastre ca azurul cerului de vara. Mi le voi prinde-n par, iar parfumul lor ma va invalui asa cum timpul ne invaluie anii, asa cum iubirea ne invaluie inimile, si voi fi libera, ca vulturul ce taie vantu-n calea sa.

Apoi voi culege un buchet de raze fierbinti si le voi oferi in dar unor suflete minunate, atat de minunate incat nu le-as putea descrie nici de as fi cel mai mare negustor de cuvinte.Voi, dragii mei, voi sunteti acele fiinte minunate, carora le voi oferi si sufletul meu impreuna cu toata dragostea mea.
Va multumesc ca faceti parte din viata mea, fara voi as fi o pestera pustie, o fantana secatuita de vremi, fara voi nu as mai fi eu.
Numele fiecaruia este scrijelit pe peretele inimii mele, acolo va pastrez, la loc de taina.
Cand zilele mi se vor sfarsi imi voi cladi alt zid, mai puternic si mai inalt in inimile voastre.
Voi sunteti nemurirea mea! emoticon kiss emoticon kiss emoticon kiss

Briza de primavara

Lasa vantul sa adie
Peste tarmul nins de nori,
Iar pe plaja cea pustie
Ingeri cu aripi de flori
Scalda clipa in lumina
Si vestesc a primavara,
Valul marii se intinde
Peste noi si peste zare.
Simte viata cum invie
Langa tarmul umezit,
Simte vantul ce adie
Peste timpul inflorit.

Last kiss.

The last kiss
Seems to be like poison,
You’ll never know
If it’s sweetness
Will kill you
Or make you
Live longer,
You’ll never feel
The raindrops
In your heart
Until your love
Won’t be stronger
Than your hate.

…de iubire

Mǎ tot întreb dacǎ vreodatǎ,

În astǎ vreme zbuciumatǎ,

Când norii parcǎ sunt mai gri

Şi sufletele mai pustii,

Mǎ-ntreb dacǎ va mai putea

Iubirea a respira

Un aer crud şi plin de rouǎ

Stors de miere şi dat nouǎ,

Stors de sevǎ şi de flori

Şi de picurii din nori,

Şi dat lumii sǎ-l respire

Ca pe-o simplǎ amintire,

Amintire dintr-un veac

Când un mare împǎrat

A dat liber la iubire,

Sǎ trǎim în nemurire,

Şi cu sufletul prin nori

Pictat în mii de culori,

Şi cu inima arzândǎ

Ca o floare prea plǎpândǎ,

Şi cu ochii prinşi în stele

Zburdând veacuri printre ele,

Şi cu gândul aţintit

Peste cerul infinit

Sǎ nu uitǎm tot ce-am iubit.

Timpul renaste

Ai respirat vreodata nemurirea
Cand zorii se revarsa in ocean?
Ai simtit si focul din tine
Cand parea ca timpul trece-n van?

Ai visat vreodata cu ochii deschisi
Cand orizontul parea sa se inchida?
Ai renunta la  bobocii deschisi
Cand sunt gata petalele sa-si intinda?

Ai crezut  vreodata ca viata este fum
Si clipa ce trece-i uitare?
Ai ratacit vreodata singur pe drum
Cand  calea ta disparea in zare?

Esti simplu om dar tot vei intelege
Ca viata-i ca un fum rostogolit de vant,
Vei invata ca timpul nu se pierde
Ci doar renaste in orisice avant.

Suflet dezbrǎcat de stele

Sufletul mi-am dezbrǎcat de stele

Şi ochii i-am închis când peste zǎri

Clipe zburau şi firul vieţii

Se destramǎ întâmplǎtor,

Iar anii ce mi-au stat pe gene

Se rǎzboiau la porţi de vis,

Şi-n suflet un copil desculţ

Cerşea o clipǎ din trecut.

M-am cufundat în mǎri de îngeri

Şi am uitat de umbre şi-amintiri

Când cerul se revarsǎ peste ape

Şi norii curg în neuitǎri,

Copilul plâns întinde mâna

Spre ciorchinele uitǎrii

Şi renaşte când din ceruri

Îngeri cântǎ clipele iubirii.

Pierduti in amintire

Cu totii suntem oameni buni

E plina lumea de nebuni.

Nebuni de-atata iubire

Si-mbatati de fericire.

Si ne punem vorb-n cant

Peste timpul dus de vant,

Si  ne pierdem urma-n zare

Unde soarele rasare.

Imbatati de fericire

Si de dor de nemurire,

Praf de stele in privire

Si in suflet implinire.

Si ne pierdem printre voi

Oameni cu priviri de flori,

Si ne pierdem in trecut.

Unde viata a-nceput.

Intrarea libera!

Luna isi frange lumina de tampla cerului prea inalt pentru noi cei prea putin visatori. Noapte buna dragii mei!

Lansare de carte!

Dragii mei,

In data de 9 Aprilie , ora 11, va avea loc lansarea primului volum de versuri " Din suflet stingher...".
Evenimentul va avea loc in cadrul Liceului Teoretic Murfatlar.

Va astept cu drag!!!

Fiecare suflet are haina sa, un om fara aripi, un om fara un vis este ca o fantana secatuita de veacuri.

Sunt oameni valorosi ce cauta raspunsuri o viata intreaga si nu gasesc mai nimic, d'apoi noi astia mici.....

Gandurile si creatiile mele nu sunt ale mele, sunt ale cititorilor mei, cei ce imi asigura nemurirea peste veacuri.

Clipa de inspiratie dintre condei si coala de hartie reprezinta momentul de maxima sinceritate al scriitorului. Poezia nu il infrunta, nu il contrazice, nu il inhiba, ea este o parte a fiintei sale. Poetul isi sacrifica nemurirea pana ce devine un vers, o rima, o poezie, eter.

Mi-am lasat sufletul sa zburde prin lume, mi-am lasat inima sa simta ce vrea si si-au luat lumea-n cap!!! Ce ti-e si cu libertatea asta!

Niciodata nu voi zbura alaturi de o persoana ce isi leapada aripile dupa fiecare zbor.

Dor de copilarie

Imi este dor de copilaria petrecuta pe strada bunicilor din Basarabi. Au fost ani frumosi, plini de bucurii , de veselie. Pe atunci stiam ce inseamna sa fii copil. Eram un grup de varste diferite si cu toate acestea ne intelegeam bine. Pe atunci cei mari nu mergeau in cluburi si pizzerii, pe atunci erau discoteci cu muzica buna. Jocurile noastre erau copilaresti: tara tara vrem ostasi, la putere, 9 pietre, cuci, de-a v-ati ascunselea si multe alte jocuri specifice anilor. In ziua de azi majoritatea copiilor nu stiu ce inseamna a te juca afara , la aer curat; tot ce vor este un calculator si liniste din partea parintilor.
Mi-e dor sa fiu copil alaturi de prietenii mei de odinioara, mi-e dor de acea libertate fara limite, fara griji, fara responsabilitati.
Mi-e dor de voi toti, dragii mei prieteni!!!

Viata a aranjat lucrurile astfel incat sa fiu o norocoasa. Am cei mai buni prieteni pe care ii poate avea o persoana, cunosc cele mai bune cadre didactice (unde mai pui ca majoritatea mi-au fost si dascali atat in generala cat si in liceu) , scriitori cu un talent inegalabil, si ma bucur de increderea si pretuirea lor in fiecare zi. As vrea sa stie ca le sunt recunoscatoare pentru prezenta lor in a mea umila viata, si ca ii voi pretui si ii voi respecta intotdeauna. Va multumesc !!!

Cand eram copii aveam un vis, vroiam sa devenim ceva in viata. Unii au reusit , unii poate nu. In perioada adolescentei visam sa fim cei mai buni, cei mai tari. Unii au fost, altii nu au reusit. Cand am crescut am inceput sa ne facem planuri de viitor, sa ne fixam un scop, un tel maret. Unii au reusit , altii inca mai incearca. Curand au venit si copii pe lume , le-am oferit totul, am facut planuri de viitor pentru noi si pentru ei. Unii copii ne-au impartasit ideile , altii au ales propriul drum. Apoi au venit pe lume nepotii si i-am crescut tot noi din dragoste pentru ei si pentru copii nostri.Si iata am imbatranit, si viata a trecut prea repede. Insa o intrebare nu ne-a dat pace de-a lungul vietii: NOI CAND AM TRAIT? Asadar sa incercam sa ne facem viata frumoasa si placuta alaturi de cei dragi pentru a nu regreta nimic la sfarsitul vietii.

Daca avem un vis atunci avem si aripi sa ne inaltam spre el. Daca avem vointa atunci avem si sanse de izbanda. Daca iubim atunci suntem oameni liberi. Daca acceptam adevarul atunci viata noastra are un sens.

Si inca sper...

O umbra de crezare
In sufletul meu,
O raza de soare
Voi respira mereu.

Frumoasa este viata
De sti sa traiesti,
Dulce e speranta
Cand sortii ii zambesti.

O zi insorita
In suflet voi purta,
Un aer mieros
Mereu voi respira.

Singuratate

Durerea imi sculpteaza in inima prapastii
Ce ne despart in fiecare zi mai mult,
Trairile-mi nu sunt madone ci sunt bestii
Ce ma indeamna plansul tau s-ascult.

Linistea se strecoara langa mine
Ca amintirile ce le-am facut pierdute,
Acum toate ungherele sunt pline
De lanturi si vise cernute.

Carmina nascitur

Te las sa-mi curgi prin suflet
Ca raul printre munti,
Si te strecori ca furul
Cu pasii tai tacuti,
Vrei sa-mi inunzi fiinta
Cu versu-ti aurit,
Sa stapanesti dorinta
Unui vis neimplinit,
Sa imi sacrifici clipa
Setea sa ti-o stingi,
Cand mori si-ti pierzi esenta
Inima sa imi aprinzi.

Dor de nemurire

O apa lina curge-n stele
Si peste cer se-asterne vis,
Un poet isi poarta dorul prin ele
Ca intr-un carusel inchis.

Zarea se stinge,se ofileste in zori,
Paleste-n ochi spumosi de zei nemuritori,
Noaptea ma-mpresoara si luna ma descanta
De un dor nestins ce sufletu-mi framanta.

Oltenia

Sangele ma cheama
Pamantul ma dezmiarda,
Oltenie de suflet
Vreau sa ma-ntorc acasa!

M-am tot hranit cu vise
Si tot flamand ma simt,
Cu sorti intregi promise
Oltul il cuprind.

Soptiri firave inca
Se-aud la malul sau,
Un poet inalta
Rugi catre Dumnezeu.

Vesnicia se naste in noi

Zadarnic intindem bratele la stele
Cand inima refuza sa asculte,
Cand ochii plang
Si buzele murmura
O soapta sfioasa,
O vorba pierduta
In negura noptii
Ce scalda sub raze
Un val de tacere
Si-o umbra de vis,
Sa nu pierdem clipa
Ce uneste in sanu-i
Vesnicia din suflet
Si iubirea din noi,
Viata de dupa
Si ingerul din stele,
Mana firava
Ca irisul salbatic
Si peticul de Rai
Dintr-un tablou tomnatic.

In pasi de vals

Azi scriu un vers
In pasi de vals,
In umbra de iubire
Si de viata,
Scriu ce traiesc,
Traiesc ceea ce scriu
Si clipa e mai dulce
Si frumoasa.
Eternul pare clipa
Si clipa pare veac,
Secunda pare viata
Dar traiul e departe
In lumi cu zane
Si zeii din Olimp,
E neuitare clipa
Un varf de nemurire,
O clipa peste tarmuri
O viata peste zari.

Volumul de debut "Din suflet stingher..."

Diploma acordata de Editura Inspirescu

Folk de calitate la Constanta!

Survivor- nemuritorii muzicii rock

Iubirea din zori

                                               Sursa foto: Web

Mǎ întrebai mereu

Noaptea, sub clar de lunǎ

De ştiu ce e iubirea

Şi ma strângeai la piept,

Priveam cu sufletul la stele,

Luceferii din basme,

Trǎiam cu suflet in nori

Şi ne-amǎgeam cǎ zorii zilei

Vor uita sǎ mai aparǎ

Din oceanul cristalin.

 Şi-n fiecare dimineaţǎ

Mǎ sǎrutai flǎmând pe creştet

Iar braţele ce împrejuru-mi

Se-ncolǎceau ca firul vieţii

Îmi potoleau fiorul care

Face inima sǎ  salte.

Ca o statuie de cleştar

Ne pironeam în vârf de deal

Şi cu degetele frânte

Tâmpla cerului sǎrutam duios

Ca un mister, ca o nǎlucǎ

Ce se pierde peste timp.

Şi am rǎmas uniţi pe veci

Sub cerul limpede din zori

Ca într-o clipǎ de uitare

Sǎ ne-nchidem pentru veci,

Sǎ aflǎm ce e iubirea

De la zeii unor zori.

Valeriu Sterian- Nopti

Nu sunt si nu am fost vreodata legionara, sunt prea tanara pentru asemenea intrebari, insa nu pot ramane indiferenta la pierderile sufletesti din Decembrie '89. Lor le datorez libertatea mea de astazi, libertatea noastra ca neam!