Oltenia, leaganul copilariei mele

Versul tau imi ninge gandul
Si viscol se porneste-n mine,
Aud cum ma cheama pamantul,
Oltenie, vin, ma-ntorc la tine.

In satul unde canta ciocarlii
Si iarba e mai verde si mai ‘nalta,
Unde cerul se scalda in glasuri de copii
Si Oltul canta doinele in soapta.

Ma-ntorc acasa cu poezia-n brate
La neamul meu ce-aproape l-am pierdut,
Cu traista plina de vise si sperante
Apuc pe drumul ce vine din trecut.

N-oi mai pleca de-acolo niciodata
Asa cum vrabia nu-si paraseste puii-n veci,
Voi fi iar copilul de-altadata
Ce-si purta versul pe verzile poteci.

Si Oltul sa imi spele amintirea
Sa-ncep o viata fara de nevoi,
Cand timpul imi cere nemurirea
Oltenii mei, voi piere intre voi.