Tu, poezia din noi!!!

Cand scriu asa m-apuc-un chef de viata
Si simt ca anii-s parca prea putini,
Tu, poezia mea, fii blanda si ma-nvata
Cum sa fiu o floare intre crini.

Lira timpului inca mai canta dimineti
Si le descanta pan' ce zorii se ascund,
Tu, poezia mea, te rog sa ma inveti
Sa fiu petala unui ghiocel plapand.

De ce nu pot sa-ti inteleg menirea,
Ce clipa si ce cant te-au leganat?
Tu imi legi in ceruri nemurirea
Cu versul tau prea crud si prea curat.

Esti plamadita din suflarea unor zei
Ca rasplata pentru tot ce le-ai promis,
Sfioasa si curata clipa tu mi-o iei
Si ma indrept catre Olimpul cel inchis.

Cand Afrodita pasii isi va purta-n Olimp
Sa fiu un fir de iarba-n talpa ei,
Tu, poezia mea, fii blanda si ma-nvata
Cum sa traiesc de-a pururi peste timp.