Zori de zi

Am surprins zorii
Când îţi mângâiau obrajii rumeni
De poftǎ de viaţǎ,
Şi i-ai certat când prin pǎrul mǎtǎsos
Ţi-au prins raze de soare
Cu parfum de cer şi stele.
Au plecat din ochii tǎi
Şi s-au ascuns în miez de varǎ
Unde norii curg din stele
Ca o cascadǎ de lumini
Pline de iubiri efemere.
Şi te priveam cum pǎru-ţi împleteai
Cu razele înmiresmate
De parfumul cerului senin ,
Şi zâmbeam când privirea-ţi sfioasǎ
Cǎuta în vise sǎ-şi ascundǎ trǎirea,
Când inima se scaldǎ în iubire
Şi chipul se destǎinuie
În clipe flǎmânde
De neuitare.

Viaţa mea

Viaţa se strecoarǎ

Ca râul ce grǎbeşte,

Viaţa e uşoara

Peste zǎri pǎşeşte.

Viaţa mea-i ca apa:

Limpede şi purǎ,

Viaţa mea-i ca groapa:

O afundǎturǎ.

Viaţa mea e aer,

Viaţa mea e Soare,

Viaţa mea e plinǎ

De vremuri trecǎtoare.

De ce?

De ce ne ascundem în noi

Când viaţa

Ne bate la geam,

Când ne invitǎ

Sǎ ne înfruntǎm

Instinctul uman?

De ce ne ascundem în cǎrţi

Când totul

În jur se destramǎ,

Şi inima noastrǎ

Dǎ fuga

În sânul de mamǎ?

De ce am pierdut curajul

De a spune

Clar ce gândim,

Şi ne ascundem

În versuri

Şi rânduri

Scrise pe caldarâm?

În lumea din cǎrţi  şi reviste

Doar versul

Ştie s-asculte,

Şi nu te înfruntǎ

Când viaţa

Îţi furǎ

Visul şi speranţa.

Moţii

Poezia îi aparţine scriitoarei  Maria Botiş Ciobanu

Ce vuiet şi larmǎ

S-aude din munţi?

Vin moţii cǎrunţi

Cu creţe pe frunţi

Şi mâna pe armǎ.

E noapte şi nor

Şi vuietul creşte.

Pǎdurea şopteşte,

Iar vadul vuieşte

Pe urmele lor.

Sǎ nu deie sfântul

Sǎ intre-n pǎdure

Strǎini cu secure,

Sǎ taie,sǎ fure

Şi astǎzi pǎmântul.

C-atuncea nici iadul,

Nici tainele sfinte

Nu-i scapǎ –şi  minte

Vor ţine-n morminte

Cǎ ne-au trecut vadul.

Tacerea mieilor

                                      sursa foto:Web

Cu fiecare clipǎ

Ce trece printre noi

Ne desprindem din rǎrunchi

Şi alergǎm spre vǎile

Sufletului nostru.

Ne rupem de trǎiri şi de dureri

Şi strigǎm spre o scǎpare nesigurǎ

Ca mieii ce plâng

În lipsa mamei lor.

Plângem dupǎ alte vremuri

Ce le-am trǎit întâmplǎtor

Fǎrǎ sǎ ştim cǎ într-o zi

Ne vom întoarce

Iar la ele.

Şi nimeni nu va auzi

Strigǎtul nostru

Dupǎ regǎsirea cea din urmǎ.

Când mieii tac

Şi vremile noastre

Se sfârşesc,

Strigǎtul nostru înnǎbuşit

Se sparge de tâmpla cerului.

Tǎcerea mieilor

Ridicǎ vǎlul negurii din noi,

Şi elibereazǎ din adâncuri

Vechi amintiri cu zei

Şi cu Pandore.

Femeia

De vrea sa traiasca
Tu nu-i frange zborul,
De vrea sa iubeasca
Fa-o sa-ti simta dorul.

De va vrea sa planga
Umarul sa ti-l apleci,
De va vrea sa fuga
Arata-i pe care poteci.

De va vrea sa uite
Las-o in uitare,
De vrea sa te infrunte
Sa-i cazi la picioare.

De-si va dori sa moara
Prinde-o dar de mana,
Cu bratele-o-nconjoara
Si roag-o sa ramana.

Is this love

Poemele prind glas

Petalele mor la atingerea de stele
Cum mor ghioceii sub raze de soare,
Adie vantul peste versuri si poeme
Iar visul din urma se pierde si moare.

Poemele vor prinde glas dupa moartea mea
Ca o razbunare de rima si dor,
Sa nu pierdeti condeiul in lipsa mea
Caci poetii niciodata nu mor.

Am fost

Timpul ma roade
Si vremea se scurge,
Din ani se fac clipe,
Trairi si secunde,
As despica pamantul
Durerile sa-ngrop,
Imi arde cuvantul
Stropit cu isop.

Deznadejdea se strecoara
Ca fluturi printre flori,
Zbor de aripi frante
Ca Icar in suferinta lui,
Si stelele ma dor
In lipsa lor din noapte,
Iar cerul pare gol
Hranit numai cu soapte.

Pe umeri mi se odihnesc
Mistere si melancolii,
Amintirile-mi soptesc
Despre tarmuri azurii,
Si ma-nnec in vis si plans
Dupa zilele cu soare,
Tot ce-a fost frumos s-a dus
Peste zari si peste mare.

Dar in inima-mi ranita
Port un strop de fericire,
Pe campia inverzita
Cresc boboci de nemurire,
Si ma-nchin in fata sortii
Ce incheie al meu trai,
C-am ajuns in fata mortii
In suflet c-un petic de Rai.

Rugaciune

Prin ape tulburi si adanci
Pasii mei am ratacit,
M-am chinuit,am mers pe branci
Insa tot n-am reusit.
Cand speranta am pierdut
Stiind ca este in zadar
Atunci eu mi-am zis in gand
Ca sunt Om,nu animal.
Si-am inaltat la ceruri ochii
Si-am plans amar in gandul meu,
Am plans cu rauri si cu codrii
Sa ma auda Dumnezeu.

Spre zari intinse

De ce ma lasi                                     

Sa plutesc in visare,                            

Ca o raza                                           

Ce se rupe din Soare?                        

De ce pleci iara                                 

Printre vise                                         

Si ma lasi                                            

Cu bratele-ntinse?                               

Unde grabesti                                     

In miez de noapte,                              

Si tot ce-mi lasi                                  

Sunt numai soapte?                             

Cui sa raman                                      

De-i fii plecat,                                     

Cum vei stii                                         

Ca nu te-am uitat?  

 Te voi vedea

Din nou spre seara

Cum ai venit

Si asta vara?

Sau poate

Timpul s-a inchis

Si ai ramas

In vise prins?

Eu tot astept

Clipa in care

Vei regasi

A noastra cale.

Fara timp

Si fara vise,

Doar noi doi

Spre zari intinse.

                             

PHOENIX- o melodie cu care ma trezesc in fiecare dimineata

Lasa-mi...

De mori,sa nu mori de tot,
Mai lasa o urma din tine,
Un firicel din versu-ti copt
Si o farama din ziua de maine.

Lasa-mi si ochii,si inima ta,
O poarta spre sufletul tau,
Si un bilet doar dus in viata ta
Sa te pot vizita in visul meu.

Visul meu

Mi se spune des
Ca sunt prea visator,
Ca m-am pierdut in Univers
In ritmul meu ametitor
De trai fara nicio grija,
Ca visu-mi poarta-ntreaga vina,
Dar sa scap de el n-as vrea,
Visul meu este aievea.

DAN PURIC-Conferinta despre identitatea romaneasca

     Luni,23 februarie 2015,la Casa de Cultura a Sindicatelor Constanta va avea loc o conferinta sustinuta de maestrul Dan Puric.
     Conferinta va incepe la orele 19,iar pretul unui bilet variaza intre 50lei si 65 lei.

Somn

Ai cazut in somn de neuitare
Cu amintiri si clipe din trecut,
Le-ai strans la piept,si-n marea apasare
Ai gustat din fructul inceput.

Adormi,si visul te cuprinde,
Te ia de mana si te poarta lin,
Pe drumuri de munte,prin vai si prin tine
Sa descoperi ca nu esti un strain.

Muritor

Am plecat spre vai
Cu sufletul in brate,
Aripi si visari
Le-am lasat deoparte.

Sa-mbratisez pamantul
Ca simplu muritor,
Sa-mi port clipa cu vantul
In ritm suierator.

Clipe

Vreau sa invat
sa ma intorc
in amintire,
Sa rup din suflet
clipe,
Sa gust
din nemurire.

Renasti...

Ca pe un ghimpe
Din inima te-am scos
Cand m-ai ranit.
Priveam la ea,
La inima mea
Cum sangera
Si ma durea.

Dar nu te-am aruncat
Ci te-am pus
In pamant
Sa fii
Ingrasamant,
Ca printr-un
Alt trandafir
Sa renasti.

Poate te voi culege

Intr-o zi

Din gradina cu flori

In care ne plimbam

Uneori

Prea visatori.

Mama

Toate stelele din cer
Le-as culege intr-o vara,
Ti le-as face colier,
Atat esti de frumoasa mama.

Si razele din zori de zi
In par ti le voi impleti,
Si  flori in brate sa iti pun
Sa mirosi al lor parfum.

Si toate visele sa stii
Pe rand se vor implini,
Vei fii aripile-n zbor
Ale scumpului odor.

De dragoste...

De cand tot zic c-am sa te uit
S-a uscat si frunza-n nuc,
Iarna a venit si ea,
Tu tot in inima mea.

Grea povara-i dragostea
Cand nu poti sa scapi de ea,
O alungi si iarasi vine,
E ca scaiul dupa tine.

N-o fi foc o luna,trei,
Nu mai pleaca si tot vrei
Sa dormi noaptea linistit
Nu cu trupul ghemuit.

Ii cazi mereu prizonier
Si castiga iar teren
Pana-i invata a stii
Cu dragoastea a vietui.

Visarea cea din urma

Pe pieptul tǎu sǎ sprijin versul meu

Şi sǎ alunec în visarea cea din urmǎ,

Sǎ ieşi din umbrǎ,din universul tǎu

Sǎ rǎtǎcim în aramiu de tundrǎ.

Pe râu de simţǎminte  şi valuri de uitare

Pe umǎr iţi rezemi a ta umilǎ tâmplǎ

Şi peştii dintre nouri  simt a ta chemare

Coboarǎ-n  vis cu ploaia şi valul îl afundǎ.

În barca de sub sǎlcii îţi plângi amarul vieţii

Şi lacrimile-ţi udǎ obrazul rumenit,

Rǎsari tu,o iubire,în roua dimineţii

Cǎ-mi simt prea greu destinul,sufletul ostenit.

Prin ciobul de fereastrǎ priveşti  la stele mii

Gândind la o minune ,la visul tǎu dintâi,

Şi sufletul îţi zburdǎ prin veştede câmpii

Uitând  de fata ce ţi-a stat la cǎpǎtâi.

Casa de Cultura a Sindicatelor Constanta

Pret bilet:60-80 lei
Ora 19 fix

VERS

Un trai de artist
Rǎsare nestins,
Se vede atins
De vastul întins.

Un simplu atom
E viaţǎ de om,
E viaţǎ şi chin
Şi lacrimi şi suspin.

Un soare pe cer
Un firicel de fulger,
În suflet ne plouǎ
Cu boabe de rouǎ.

O lunǎ de mai
O filǎ de trai,
Un veac ne-nceput
O viaţǎ din trecut

Unghii roase
De prea multǎ rǎbdare,
Încredere pierdutǎ
De prea multǎ trǎdare.

O floare
În ninsoare,
Sub nea
Orice stea.

O filǎ de poveste
Un om ce nu mai este,
O crâncenǎ minciunǎ
Şi norii se adunǎ.

Un mare mister
Un picur de fulger,
Un muget de cerb
Un ritm prea alert.

O floare plǎpândǎ
Pe un colţ de stâncǎ,
Pe toţi ne frǎmântǎ
O noapte adâncǎ.

Ca un copil in amintiri

Scriitorului Grigore Vieru

Te pierzi prin iarbǎ

Ca un copil în amintiri,

Cauţi neîncetat

Cereştile priviri,

Încerci s-ajungi acolo

Unde Nemuritoarele Firi

Se pierd în haos

Ca un copil în amintiri.

Şi totuşi de-ai gǎsi

Acele tainice priviri

Sǎ-ţi  aminteşti atunci

De Nemuritoarele Firi

Ce se pierd în iarbǎ

Ca un copil în amintiri.

Tintit-ai zarea cu privirea

Ţintit-ai zarea cu privirea

Şi-ai uitat sǎ mai trǎieşti,

Simţi doar marea şi-amorţirea

Şi din când în când clipeşti.

În taina nopţii dese prin valuri rǎtǎceşti,

Ca un Luceafǎr blând,cǎzut adânc din cer,

Prin valurile-nalte tu calm şi trist pǎşeşti

De parc-ai aştepta o aripǎ de înger.

Ţintit-ai zarea cu privirea

Şi-ai uitat sǎ mai clipeşti,

Nu simţi nici marea,nici trezirea

Nici nu mai şti sǎ mai trǎieşti.

O ultimǎ slovǎ ţi-a rǎmas,

Un cântec unui înger închinat,

În viaţǎ faci un ultim popas

Regretat Luceafǎr pietrificat.

Luceafarul de la malul marii

Priveşti în zǎri cum marea se agitǎ

Şi cum se-nalţǎ valuri înspre cer,

Apoi cad iar în marea risipǎ

Picǎturi se-mbinǎ în chip sfânt de înger.

La apus cerul se-nneacǎ în ape,

Se unesc şi creeazǎ lucru sfânt,

Devine un tot,o mare de speranţe

Cǎci Raiul coboarǎ pe pǎmânt.

Din ţǎrmul înalt se vǎd stele aprinse,

Doar una lipseşte,un Luceafǎr blând,

El este pe ţǎrm cu vise întinse

Şi cântǎ cu marea oftând.

Bunicii

Campia de maci pluteste spre cer,
Se-agata-n radacini de copac,
Vacanta-i aici,se simte in aer
Si plec in graba catre sat.

Acolo bunicii m-asteapta din zori
In poarta casei din pamant,
Sunt saraci,albiti dar tineri uneori
Cand ii surprinzi zambind.

Batranetile apar in urma lor,
Din an in an sunt parca mai cerniti,
Vizita nepotilor
Ii mai fac fericiti.

Se sting pe rand si trec in uitare
Ca vantul ce leagana spicul auriu,
Ii-nchid in suflet si visare
Si satu-i mai gol si pustiu.

Si iarasi vin ca-n orice an
In fiecare zi de vineri,
Ecoul imi raspunde-n prag:
"Aici nu locuieste nimeni!"

Bunicilor mei Cristescu Pompiliu si Aneta!

Zbor din stele

Am sǎ te culeg ca pe o floare
Cu miros de cer şi de pǎmânt,
Ca pe un fulg ce se aşterne în ninsoare,
Ca pe un strigǎt frânt de vânt.

În gândul meu te port ca zboruri printre stele

În noaptea prea albastrǎ ce cântǎ a mister,

Din ochii blânzi îţi izvorǎsc iubiri efemere
Albastre ca florile de lujer.

As vrea sa cred

As vrea sa cred ca totu-i doar visare,
Un joc de-a v-ati ascuns cu zori,
Sa cred ca timpul nu se pierde-n zare,
Ca oamenii ascund in suflete comori.

As vrea sa cred ca moartea-i trecatoare,
Ca vom trai de-a pururi printre nori,
Ca nu vom trece in umbra si uitare,
Si vom trai mereu in raze si culori.

Am vrut sa cred ca totul e magie
Dar firul vietii iar m-a prins,
Am vrut sa iti arat si tie
Dar zorii m-au trezit din vis.

Mister

De ce imi plangi pe umar
In fiecare seara,
Ce griji te-apasa
Si nu poti sa vorbesti?
Ramai la geam
Cu sufletu-n afara
Cauti ceva pe cer,
La ce oare privesti?

Lacrimi cristaline
Pe obraz se-astern,
Si ploaia care cade
Te cauta la geam,
Astepti si nu mai vine,
Visul pare infern,
Inima iti bate
Suspinu-ti e-n zadar.

Ma-ntreb in fiecare seara
Cat vei mai plange cu amar,
Visul incepe sa te doara
In noaptea lui Gerar.

Picaturile de ploaie
S-au preschimbat in fulgi naivi,
Lacrimi curg acum siroaie,
Tu stai ascunsa in nameti.

Zambet de vanzare

Port la mine un zambet de vanzare
Si e ciudat ca nu il folosesc,
Promit sa-l dau la orisicare
Ma va face din suflet sa zambesc.

Mai am la mine o coala si-un penel
Ca sa pictez surasuri de copii,
Sa nu imi spuneti voi Galadriel
De astazi nu ma tin de sotii.

Mai am si-o inima de imprumut,
O dau cui stie sa iubeasca,
Sa aiba vis curat si chip tacut
Si-n ea iubire sa sedeasca.

Rasplata

De bolta cerului

Norii se sparg în mii de culori,

Ca un spectacol de lumini

De sǎrbǎtori,

În umbra lumii

Totul se-nnoieşte

Sub privirea

Unui ochi ce iscodeşte.

Clopotele bat

Cu puterea unui zeu

Din temple vechi

Mâncate de uitare,

Ca o himerǎ se strecoarǎ

Visul meu

Sfǎrmându-se în mii de zboruri

Peste zare.

Cum putem cuprinde

Un vis,o cugetare,

Misterul unei nopţi

Cu stele cǎzǎtoare,

Când nu cunoastem slǎbiciunile

Ce ne doboarǎ

Şi rǎsplata pentru tot ce ne-nconjoarǎ.

Nu mai cred...

Nu mai cred în iubiri

demult apuse

Cum nu mai cred în frânturi

de vise promise,

Veşnicia e un joc

Menit sǎ ne încerce

Sufletele goale

Înainte sǎ plece.

O fǎrâmǎ de aş rupe

Din al meu suflet rǎnit,

Nimeni n-ar putea sǎ duca

Tot ce eu am suferit.

Doina de iubire...pierduta

Din bǎtrâni eu ştiu o doinǎ

Care sufletu-ţi transformǎ

În vioarǎ care cântǎ,

Care sufletu-ţi avântǎ

În pǎdure şi izvoare,

În câmpia de sub soare,

Peste dealul plin de flori

Şi prin cerul plin de nori.

Doina cântǎ despre-o fatǎ

Care sufletu-ţi îmbatǎ

De iubire,frumuseţe,

Tinereţea care trece,

Şi despre-un tânǎr fecior

Care –şi cântǎ al sǎu dor,

Îşi cântǎ iubirea purǎ

Care minţile îţi furǎ,

Şi le duce-n depǎrtare

Unde soarele rǎsare.

Iubirea lor era curatǎ

De pǎcat neîncercatǎ,

Cu inima tresǎltau

În clipa când se vedeau,

Vorbeau numai din priviri,

Se hrǎneau cu amintiri,

Se iubeau precum în basme,

N-aveau griji ci doar speranţe.

Doina nu e de iubire

Ci de a lor despǎrţire,

Cǎ nu ştii cum face viaţa

Şi rǎmâi doar cu speranţa,

Cǎ bǎiatul fu chemat,

De armatǎ înrolat,

Şi-a plecat cu suflet greu

Oprindu-se în drumul sǎu,

Privind amar la ce pierdea,

Cum viaţa se destrǎma.

C-a venit rǎzboi în ţarǎ

Şi mulţi tineri au pierit,

El însǎ a trimis scrisoare

Cǎtre sufletul iubit,

Îi scria cǎ într-o varǎ

Când salcâmul înfloreşte

El se va întoarce iarǎ

La frumoasa ce-o iubeşte.

Au trecut zile şi nopţi,

Au trecut luni,apoi ani,

Fata aştepta în prag

Pe bǎrbatul ce-l iubea.

Nu venea şi ea plângând

Destinul îşi blestema

Cǎ l-a dus în gura morţii,

Cǎ l-a dus de lângǎ ea.

Dupǎ ani primi scrisoare

Cǎ bǎiatul a cǎzut

Şi cuprinsǎ de durere

Minţile ea şi-a pierdut,

Stǎtea în poartǎ,jos,cǎzutǎ,

Privea în gol,privea tǎcutǎ

Cum se stinge într-o clipǎ

Viaţa ei de pân-acum,

Cum se duce ea grabitǎ,

Cum dispare pe alt drum.

Şi-aşa se încheie doina

Pe care-o cântǎ bǎtrânii

În fiecare an în varǎ

Când iarǎşi înfloresc salcâmii,

Cǎci nimeni pânǎ azi nu ştie

Cu fata ce s-a întâmplat,

A dispǎrut aşa deodatǎ

Într-o varǎ pe-nserat.