Clipe

Vreau sa invat
sa ma intorc
in amintire,
Sa rup din suflet
clipe,
Sa gust
din nemurire.

Renasti...

Ca pe un ghimpe
Din inima te-am scos
Cand m-ai ranit.
Priveam la ea,
La inima mea
Cum sangera
Si ma durea.

Dar nu te-am aruncat
Ci te-am pus
In pamant
Sa fii
Ingrasamant,
Ca printr-un
Alt trandafir
Sa renasti.

Poate te voi culege

Intr-o zi

Din gradina cu flori

In care ne plimbam

Uneori

Prea visatori.

Mama

Toate stelele din cer
Le-as culege intr-o vara,
Ti le-as face colier,
Atat esti de frumoasa mama.

Si razele din zori de zi
In par ti le voi impleti,
Si  flori in brate sa iti pun
Sa mirosi al lor parfum.

Si toate visele sa stii
Pe rand se vor implini,
Vei fii aripile-n zbor
Ale scumpului odor.

De dragoste...

De cand tot zic c-am sa te uit
S-a uscat si frunza-n nuc,
Iarna a venit si ea,
Tu tot in inima mea.

Grea povara-i dragostea
Cand nu poti sa scapi de ea,
O alungi si iarasi vine,
E ca scaiul dupa tine.

N-o fi foc o luna,trei,
Nu mai pleaca si tot vrei
Sa dormi noaptea linistit
Nu cu trupul ghemuit.

Ii cazi mereu prizonier
Si castiga iar teren
Pana-i invata a stii
Cu dragoastea a vietui.

Visarea cea din urma

Pe pieptul tǎu sǎ sprijin versul meu

Şi sǎ alunec în visarea cea din urmǎ,

Sǎ ieşi din umbrǎ,din universul tǎu

Sǎ rǎtǎcim în aramiu de tundrǎ.

Pe râu de simţǎminte  şi valuri de uitare

Pe umǎr iţi rezemi a ta umilǎ tâmplǎ

Şi peştii dintre nouri  simt a ta chemare

Coboarǎ-n  vis cu ploaia şi valul îl afundǎ.

În barca de sub sǎlcii îţi plângi amarul vieţii

Şi lacrimile-ţi udǎ obrazul rumenit,

Rǎsari tu,o iubire,în roua dimineţii

Cǎ-mi simt prea greu destinul,sufletul ostenit.

Prin ciobul de fereastrǎ priveşti  la stele mii

Gândind la o minune ,la visul tǎu dintâi,

Şi sufletul îţi zburdǎ prin veştede câmpii

Uitând  de fata ce ţi-a stat la cǎpǎtâi.

Casa de Cultura a Sindicatelor Constanta

Pret bilet:60-80 lei
Ora 19 fix

VERS

Un trai de artist
Rǎsare nestins,
Se vede atins
De vastul întins.

Un simplu atom
E viaţǎ de om,
E viaţǎ şi chin
Şi lacrimi şi suspin.

Un soare pe cer
Un firicel de fulger,
În suflet ne plouǎ
Cu boabe de rouǎ.

O lunǎ de mai
O filǎ de trai,
Un veac ne-nceput
O viaţǎ din trecut

Unghii roase
De prea multǎ rǎbdare,
Încredere pierdutǎ
De prea multǎ trǎdare.

O floare
În ninsoare,
Sub nea
Orice stea.

O filǎ de poveste
Un om ce nu mai este,
O crâncenǎ minciunǎ
Şi norii se adunǎ.

Un mare mister
Un picur de fulger,
Un muget de cerb
Un ritm prea alert.

O floare plǎpândǎ
Pe un colţ de stâncǎ,
Pe toţi ne frǎmântǎ
O noapte adâncǎ.

Ca un copil in amintiri

Scriitorului Grigore Vieru

Te pierzi prin iarbǎ

Ca un copil în amintiri,

Cauţi neîncetat

Cereştile priviri,

Încerci s-ajungi acolo

Unde Nemuritoarele Firi

Se pierd în haos

Ca un copil în amintiri.

Şi totuşi de-ai gǎsi

Acele tainice priviri

Sǎ-ţi  aminteşti atunci

De Nemuritoarele Firi

Ce se pierd în iarbǎ

Ca un copil în amintiri.

Tintit-ai zarea cu privirea

Ţintit-ai zarea cu privirea

Şi-ai uitat sǎ mai trǎieşti,

Simţi doar marea şi-amorţirea

Şi din când în când clipeşti.

În taina nopţii dese prin valuri rǎtǎceşti,

Ca un Luceafǎr blând,cǎzut adânc din cer,

Prin valurile-nalte tu calm şi trist pǎşeşti

De parc-ai aştepta o aripǎ de înger.

Ţintit-ai zarea cu privirea

Şi-ai uitat sǎ mai clipeşti,

Nu simţi nici marea,nici trezirea

Nici nu mai şti sǎ mai trǎieşti.

O ultimǎ slovǎ ţi-a rǎmas,

Un cântec unui înger închinat,

În viaţǎ faci un ultim popas

Regretat Luceafǎr pietrificat.

Luceafarul de la malul marii

Priveşti în zǎri cum marea se agitǎ

Şi cum se-nalţǎ valuri înspre cer,

Apoi cad iar în marea risipǎ

Picǎturi se-mbinǎ în chip sfânt de înger.

La apus cerul se-nneacǎ în ape,

Se unesc şi creeazǎ lucru sfânt,

Devine un tot,o mare de speranţe

Cǎci Raiul coboarǎ pe pǎmânt.

Din ţǎrmul înalt se vǎd stele aprinse,

Doar una lipseşte,un Luceafǎr blând,

El este pe ţǎrm cu vise întinse

Şi cântǎ cu marea oftând.

Bunicii

Campia de maci pluteste spre cer,
Se-agata-n radacini de copac,
Vacanta-i aici,se simte in aer
Si plec in graba catre sat.

Acolo bunicii m-asteapta din zori
In poarta casei din pamant,
Sunt saraci,albiti dar tineri uneori
Cand ii surprinzi zambind.

Batranetile apar in urma lor,
Din an in an sunt parca mai cerniti,
Vizita nepotilor
Ii mai fac fericiti.

Se sting pe rand si trec in uitare
Ca vantul ce leagana spicul auriu,
Ii-nchid in suflet si visare
Si satu-i mai gol si pustiu.

Si iarasi vin ca-n orice an
In fiecare zi de vineri,
Ecoul imi raspunde-n prag:
"Aici nu locuieste nimeni!"

Bunicilor mei Cristescu Pompiliu si Aneta!

Zbor din stele

Am sǎ te culeg ca pe o floare
Cu miros de cer şi de pǎmânt,
Ca pe un fulg ce se aşterne în ninsoare,
Ca pe un strigǎt frânt de vânt.

În gândul meu te port ca zboruri printre stele

În noaptea prea albastrǎ ce cântǎ a mister,

Din ochii blânzi îţi izvorǎsc iubiri efemere
Albastre ca florile de lujer.

As vrea sa cred

As vrea sa cred ca totu-i doar visare,
Un joc de-a v-ati ascuns cu zori,
Sa cred ca timpul nu se pierde-n zare,
Ca oamenii ascund in suflete comori.

As vrea sa cred ca moartea-i trecatoare,
Ca vom trai de-a pururi printre nori,
Ca nu vom trece in umbra si uitare,
Si vom trai mereu in raze si culori.

Am vrut sa cred ca totul e magie
Dar firul vietii iar m-a prins,
Am vrut sa iti arat si tie
Dar zorii m-au trezit din vis.

Mister

De ce imi plangi pe umar
In fiecare seara,
Ce griji te-apasa
Si nu poti sa vorbesti?
Ramai la geam
Cu sufletu-n afara
Cauti ceva pe cer,
La ce oare privesti?

Lacrimi cristaline
Pe obraz se-astern,
Si ploaia care cade
Te cauta la geam,
Astepti si nu mai vine,
Visul pare infern,
Inima iti bate
Suspinu-ti e-n zadar.

Ma-ntreb in fiecare seara
Cat vei mai plange cu amar,
Visul incepe sa te doara
In noaptea lui Gerar.

Picaturile de ploaie
S-au preschimbat in fulgi naivi,
Lacrimi curg acum siroaie,
Tu stai ascunsa in nameti.

Zambet de vanzare

Port la mine un zambet de vanzare
Si e ciudat ca nu il folosesc,
Promit sa-l dau la orisicare
Ma va face din suflet sa zambesc.

Mai am la mine o coala si-un penel
Ca sa pictez surasuri de copii,
Sa nu imi spuneti voi Galadriel
De astazi nu ma tin de sotii.

Mai am si-o inima de imprumut,
O dau cui stie sa iubeasca,
Sa aiba vis curat si chip tacut
Si-n ea iubire sa sedeasca.

Rasplata

De bolta cerului

Norii se sparg în mii de culori,

Ca un spectacol de lumini

De sǎrbǎtori,

În umbra lumii

Totul se-nnoieşte

Sub privirea

Unui ochi ce iscodeşte.

Clopotele bat

Cu puterea unui zeu

Din temple vechi

Mâncate de uitare,

Ca o himerǎ se strecoarǎ

Visul meu

Sfǎrmându-se în mii de zboruri

Peste zare.

Cum putem cuprinde

Un vis,o cugetare,

Misterul unei nopţi

Cu stele cǎzǎtoare,

Când nu cunoastem slǎbiciunile

Ce ne doboarǎ

Şi rǎsplata pentru tot ce ne-nconjoarǎ.

Nu mai cred...

Nu mai cred în iubiri

demult apuse

Cum nu mai cred în frânturi

de vise promise,

Veşnicia e un joc

Menit sǎ ne încerce

Sufletele goale

Înainte sǎ plece.

O fǎrâmǎ de aş rupe

Din al meu suflet rǎnit,

Nimeni n-ar putea sǎ duca

Tot ce eu am suferit.

Doina de iubire...pierduta

Din bǎtrâni eu ştiu o doinǎ

Care sufletu-ţi transformǎ

În vioarǎ care cântǎ,

Care sufletu-ţi avântǎ

În pǎdure şi izvoare,

În câmpia de sub soare,

Peste dealul plin de flori

Şi prin cerul plin de nori.

Doina cântǎ despre-o fatǎ

Care sufletu-ţi îmbatǎ

De iubire,frumuseţe,

Tinereţea care trece,

Şi despre-un tânǎr fecior

Care –şi cântǎ al sǎu dor,

Îşi cântǎ iubirea purǎ

Care minţile îţi furǎ,

Şi le duce-n depǎrtare

Unde soarele rǎsare.

Iubirea lor era curatǎ

De pǎcat neîncercatǎ,

Cu inima tresǎltau

În clipa când se vedeau,

Vorbeau numai din priviri,

Se hrǎneau cu amintiri,

Se iubeau precum în basme,

N-aveau griji ci doar speranţe.

Doina nu e de iubire

Ci de a lor despǎrţire,

Cǎ nu ştii cum face viaţa

Şi rǎmâi doar cu speranţa,

Cǎ bǎiatul fu chemat,

De armatǎ înrolat,

Şi-a plecat cu suflet greu

Oprindu-se în drumul sǎu,

Privind amar la ce pierdea,

Cum viaţa se destrǎma.

C-a venit rǎzboi în ţarǎ

Şi mulţi tineri au pierit,

El însǎ a trimis scrisoare

Cǎtre sufletul iubit,

Îi scria cǎ într-o varǎ

Când salcâmul înfloreşte

El se va întoarce iarǎ

La frumoasa ce-o iubeşte.

Au trecut zile şi nopţi,

Au trecut luni,apoi ani,

Fata aştepta în prag

Pe bǎrbatul ce-l iubea.

Nu venea şi ea plângând

Destinul îşi blestema

Cǎ l-a dus în gura morţii,

Cǎ l-a dus de lângǎ ea.

Dupǎ ani primi scrisoare

Cǎ bǎiatul a cǎzut

Şi cuprinsǎ de durere

Minţile ea şi-a pierdut,

Stǎtea în poartǎ,jos,cǎzutǎ,

Privea în gol,privea tǎcutǎ

Cum se stinge într-o clipǎ

Viaţa ei de pân-acum,

Cum se duce ea grabitǎ,

Cum dispare pe alt drum.

Şi-aşa se încheie doina

Pe care-o cântǎ bǎtrânii

În fiecare an în varǎ

Când iarǎşi înfloresc salcâmii,

Cǎci nimeni pânǎ azi nu ştie

Cu fata ce s-a întâmplat,

A dispǎrut aşa deodatǎ

Într-o varǎ pe-nserat.

Stiam candva...

Stiam candva cum sa miros o floare,

cum sa ma dau in leaganul din pom,

n-aveam habar ca viata-i trecatoare

nici cum se face de cadem in somn.

Stiam candva cum sa privesc spre soare

sa nu imi arda ochii viorii,

dar nu stiam de ce o floare moare

sau vestejeste iarba din campii.

Stiam candva cum e sa fii copil

cum sa alergi si  sa visezi la stele

dar nu credeam ca ziua din senin

va trebui sa renuntam  la ele.

Am fost copil candva,odata

si m-as intoarce iar in timp,

trecutu-i scump si nu se-arata

doar cand murim si n-om mai fi.

"Urmasilor mei Vacaresti! Las voua mostenire:cresterea limbei romanesti s-a patriei cinstire."

    Si in 2014 Festivalul-concurs Mostenirea Vacarestilor si-a continuat traditia.Au fost oferite premii la toate sectiunile plus cateva premii speciale.
    Juriul festivalului:
-presedinte de onoare Mircea Horia Simionescu (in memoriam)
-presedinte acad.  Mihai Cimpoi
-secretarul juriului prof. Mihai Stan
-membrii juriului de preselectie George Coanda-poezie
                                               Corin Bianu-proza
                                               Victor Petrescu-eseu
                                                George Toma Veseliu-teatru
-membrii juriului national Tudor Cristea-poezie
                                      Iulian Filip-teatru
                                      Florentin Popescu-eseu
                                      Aurel Maria Baros-proza

    S-au acordat la fiecare sectiune cate trei premii si o mentiune  plus alte premii speciale.Trofeul festivalului precum si premiul intai la sectiunea poezie au mers la Suceava la Corocea Codruta Irina.
    Printre partenerii organizatorilor acestui festival se numara:
   -Editura Bibliotheca
   -Editura Marcona
   -Revistele "Litere", "Bucurestiul literar si artistic", "Eroica", "ProARME", "Impact", "Climate literare","Curier"
   De asemenea textele castigatoare au fost publicate intr-o antologie editata cu sprijinul Consiliului Judetean Dambovita prin Centrul Judetean de Cultura si Societatea Scriitorilor Targovisteni,dar si cu participarea Editurii Bibliotheca.
   Am avut onoarea de a primi premiul II la sectiunea teatru scurt unde am participat cu piesa "Socrii".
   Tin ii felicit pe toti cei care au participat la acest festival,si le doresc mult succes si multa inspiratie in continuare.

Batranul meu

Batranul meu,tu ma astepti in poarta
Sa vin,copilaria sa-mi infrunt,
Dar satu-i gol si nimeni  nu se-apleaca
Sa iti sarute mana si parul tau carunt.


Copii sunt plecati departe,
Ii vezi prea rar,aproape te-au uitat,
In usa doar zapada iti mai bate,
Doar ea se mai intoarce cateodata-n sat.


O lacrima se frange pe obrazul tau
Rupta din rarunchi si tainuire,
Te-ndrepti smerit si singur catre Dumnezeu
Si ramai in satul gol doar o amintire.


Prea ocupati suntem de viitor si viata
Si am uitat ca mai avem parinti,
Ei niciodata nu renuntara la speranta
Ca-si vor vedea din nou copii lor cuminti.

Pierdut in vise

M-am lasat pe inserat pierdut in vise
Ca intr-un joc de-a v-ati ascuns cu zei,
M-am inaltat cu aripile-ntinse
Ca intr-un zbor de fulger printre ei.


Si cerul te indeamna la uitare,
Te-mbie cu dulci si calde melodii,
Pasesti timid cu anii peste zare
Apoi te pierzi in jocuri de copii.


Esti inca tanar fara de oglinda,
Te simti copil,te simti mai implinit,
Cand norii-astern zapada peste grinda
Anii se-ntorc dinspre asfintit.

Regulament concurs "Caiete Silvane" Salaj

     Regulamentul concursului de debut al Editurii Caiete Silvane

     Cuprinde urmatoarele sectiuni:
       -poezie
       -proza
       -eseu
       -critica si istorie literara


     Manuscrisele,scrise cu diacritice,vor fi expediate pana la data de 15 februarie 2015.Pot fi trimise in format electronic(pdf,doc) la adresele caietesilvane@yahoo.com sau office@caietesilvane.ro,dar si prin posta in format print avand atasat si un format digital(cd,dvd) la adresa Centrul de Cultura si Arta al Judetului Salaj,Zalau,Piata 1 Decembrie 1918,nr 11 cu mentiunea"Pentru Concursul de debut al Editurii Caiete Silvane".

     Manuscrisele,redactate cu corp litera 12, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-poezie: format A4 maxim 50 pagini
-proza/critica sau istorie literara:maxim 400.000 semne
-eseu:maxim 300.000 semne

     Premiile concursului constau exclusiv in publicarea volumelor la cele patru sectiuni mentionate mai sus.Manuscrisele necastigatoare nu se returneaza.

     Informatii suplimentare la adresele caietesilvane@yahoo.com sau office@caietesilvane.com

Glas de lupta

Din falnice zidiri rǎsunǎ înspre zare

Un glas de clopot vechi ruginit de rǎbdare,

Şi toaca prinsǎ-n zid izbitǎ-i cu putere

De glasurile sfinte cuprinse de tǎcere.

Lângǎ cetatea-naltǎ marea izbeşte zidul,

Lângǎ poarta de foc încins este nisipul,

Iar turnul din castel ce urcǎ înspre nori

Descoperǎ misterul din marile comori.

Un glas de luptǎ strigǎ spre zare,prin pǎduri

Sǎ cheme la oaste şi oameni,şi strǎbuni,

Cǎci rǎzboiu-ncepe şi-n pǎmânt şi-n cer

Atunci când trâmbiţeazǎ primul înger.

Toaca e izbitǎ,zidul gros se sparge,

Oamenii se pierd prin sute de catarge,

Clopotul rǎsunǎ,se-aude înspre zǎri,

Rǎzboiul se întinde pânǎ în depǎrtǎri.

Prin credinţǎ tare ziduri se înalţǎ,

Prin munţi de umilinţǎ dobândim speranţǎ,

Prin norii de pe ceruri şi iarba din câmpie,

Prin oamenii de azi speranţa reînvie.

Sub munţi de ironie şi valuri de tǎcere,

Prin culmi de suferinţǎ şi glasuri de durere,

Prin cuvinte sacre recuperǎm trecutul

Iar prin laşitate îngropǎm începutul.

Adesea printre valuri şi fire de nisip,

Prin crengile uscate destinul stǎ pitit,

Prin glas de clopot sunǎ un tânǎr început

Din pânzǎ de pǎianjen şi argint cusut.

Oastea a învins şi e încununatǎ

Cu credinţǎ sfântǎ de îngeri purtatǎ,

Tǎciunea s-a ales,oamenii dǎinuiesc

Printre zidurile-nalte viaţa o trǎiesc.

Credinţa a învins,rǎul e nǎruit

Prin veşnicǎ speranţǎ omul a biruit,

Acum trǎieşte sigur în tainice zidiri

Şi-ngroapǎ printre ele veşnice amintiri.

Cel ce-a gǎsit ruina gǎsit-a şi trecutul

Iar pentru el înseamnǎ cǎ azi e începutul,

Nu rǎscoli ruina,rǎzboiul s-a sfârsit,

Îngroapǎ amintirea ce lumea a rǎnit.

Zburda Marie

Zburdǎ pe dealuri,zburdǎ Marie

Şi lasǎ vântul prin pǎr sǎ-ţi adie,

Coada ca spicul,pǎrul ţi-e glie,

Zburdǎ pe câmpuri,zburdǎ Marie!

Coada ca spicul ce arde sub soare,

Pǎrul de aur ca ziua de varǎ,

Obrajii rumeni de poftǎ de viaţǎ,

Ochii ca nouri ce plouǎ-n poianǎ.

Stai în lanul plin de grâu

Ca un rod al câmpului,

Şi te legeni când adie

Vântul peste-a ta bǎrbie.

Zburdǎ prin lanuri,zburdǎ Marie

Cu glasul curat ca de ciocârlie,

Zburdǎ şi uitǎ de lumea tǎcutǎ

Ce trece şi te  lasǎ în urmǎ.

Zburdǎ sub soare cu braţele-ntinse,

Cu ochii privind spre ţǎrmuri încinse,

Cu inima caldǎ plinǎ de-amor,

Cu obrajii rumeni ca bobocii de flori.

Fetita cu flori- proza scurta

 In viata cu totii intalnim oameni ce ne influenteaza viitorul. De cele mai multe ori sunt oameni importanti,cu influenta. Insa nu si in cazul meu.

   In fiecare zi urmez aceeasi rutina. Ceasul suna intotdeauna prea devreme,nu reusesc sa mananc si sunt intotdeauna pe fuga in drumul spre birou. Cu pasul grabit,trec in fiecare dimineata pe langa o fetita. Sta langa un colt de strada si vinde flori. Dar nu orice fel de flori,ci frumoase,de toate culorile,cu un parfum dulce minunat ce umple toata straduta. Iar fetita este de o frumusete rara,cu un zambet sincer pe buze,cu ochi luminosi si fata senina.Nu ai cum sa nu te opresti sa cumperi o floare,o floare care sa iti insenineze ziua. Dar din pacate,nu m-am oprit niciodata din drum sa iau o floare. Absolut niciodata,si nu am cautat niciodata o scuza,insa rutina ma captase in lantul,incat imi impietrise inima. In fiecare zi stateau la rand oameni simpli,oameni cu bani,directori,sa apuce sa ia macar o floare. Ce rusine imi era,insa nu faceam niciodata nimic pentru a schimba aceasta stare.

   Intr-o dimineata,in timp ce ma grabeam spre serviciu,observ ca straduta era pustie,nu mai mirosea a flori,nu mai erau oameni care sa stea la rand. Fetita nu mai era acolo sa ne intampine. M-am blocat. Am ramas in mijlocul stradutei si priveam la locul gol.Oare de nu a venit? S-au terminat florile? In gandul meu erau acum zeci de intrebari. Nu intelegeam de ce eram asa de ingrijorata cand eu nu ma oprisem niciodata sa o ajut cu un ban. Fie ca era toamna ploiasa sau canicula,tot acolo era.Indura atat de multe doar pentru a ne face ziua mai fericita. E drept ca in ultima vreme oamenii ce ii cumparau flori se rarisera,poate ca rutina facuse si alte victime.

     A doua zi mi-am luat liber de la serviciu. Am incercat sa o caut,am intrebat in stanga,in dreapta,insa nimeni nu stia sa imi spuna nimic despre ea. La cativa metrii de locul fetitei rasarise peste noapte un stand cu zeci de feluri de plante,si flori,dar fara parfum. L-am intrebat si pe acel domn daca stie ceva despre fetita,dar mi-a raspuns cu indiferenta :

   - Mergi pana la marginea orasului,si acolo o gasesti. Iti vei da seama si singura unde o gasesti!

   Rautatea lui m-a speriat,nu puteam crede ochilor ce vad. Cum sa nu iti pese de un copil sarac? Am plecat spre periferia orasului cu speranta ca o voi gasi. Insa, indata ce am ajuns, am ramas impietrita. Locul era pustiu,doar o casuta veche cu gardul cazut si portita deschisa se zarea. M-am apropiat plina de teama,nestiind ce voi gasi. Pana sa ajung langa poarta m-a imbatat un miros dulce de flori. In fata casei era o gradinita plina de flori,cu parfum mieros,ca un ocean de culori si miresme. Dar in mijlocul florilor era fetita. Avea ochii rosii plans. Cand m-a vazut a sarit in picioare de teama.

   -De ce plangi?

   -Pentru ca nu mai am cui vinde flori.Azi am mancat ultima bucata de paine. Maine nu stiu ce vom face,iar bunica e prea bolnava pentru a mai munci.

   Am simtit in acea clipa cum pamantul imi fuge de sub talpi. Necazul ei imi sfasia sufletul. Ce sa ii spun? O parere de rau nu ar fi ajutat-o cu nimic.

   -Dar tu?ce cauti aici?m-a intrebat rastit.

   -Eu...

   -Nu te-ai oprit niciodata sa cumperi o floare!

   -Iti amintesti de mine?

   Atat de multe scuze imi veneau in minte  incat imi era rusine sa o privesc.

   -Sigur ca imi amintesc,erai cea mai frumoasa din multime,ti-as fi dat o floare si gratis numai de te-ai fi oprit o clipa!

   -Si tu esti frumoasa,si florile tale sunt frumoase!

   Ce sa ii spun? Mintea mea se oprise in loc la auzul acelor cuvinte. Trebuia cumva sa indrept situatia.

   -Uite ce facem:maine dimineata,pana sa rasara soarele,sa aduci cu tine cate flori poti tu cara,si ne intalnim la locul unde obisnuiai sa stai. Bine?

   -Degeaba vin,oamenii nu mai cumpara flori,cumpara numai reviste si ziare.

   Pe chipul ei se citea dezamagirea si resemnare.

   -Tu sa vii maine dimineata,si vei avea o surpriza.

   Am plecat cu sufletul mai usurat in speranta ca imi voi indrepta in sfarsit greseala. De acolo am plecat direct spre straduta unde vindea flori. Si cum statea langa perete incercand sa construiesc un plan,am simtit un miros cald si proaspat de placinta. Ma gandeam cat de greu ii era fetitei cu stomacul gol sa indure acel miros imbietor,doar pentru a cumpara mancare si medicamente pentru bunica. In acea zi am vorbit cu proprietarul patiseriei. Impresionat de situatia fetei a hotarat ca in fiecare zi sa primeasca  placinta fierbinte  pentru ea si pentru bunica ei.

   A doua zi ,cu noaptea-n cap,ne-am asezat la locul obisnuit cu bratele pline de flori. In scurt timp au inceput sa apara primii oameni. Uimiti de prezenta mea acolo,au inteles repede ce se intampla. Asa ca nu au trecut pe langa noi fara a cumpara o floare care sa le insenineze ziua. In graba lor,se opreau ca odinioara,sa ajute fetita cu zambetul luminos si sincer.

   La sfarsitul zilei,ramase fara nici macar o floricica,fata copilei radia de fericire.

   -Ma bucur sa te vad din nou zambind!De azi inainte ne vei bucura iar cu florile tale.

    -Iti multumesc ca ti-a pasat.

   -Iti promit ca de zi inainte voi veni cate o zi pe saptamana sa te ajut sa vinzi cat mai multe flori.

   Si asa a fost. Oamenii stateau iar la rand pentru flori,fetita zambea la fel de curat si frumos,iar omul cu flori multe a fost nevoit sa plece de unde a venit. Iar eu,eu nu am ratat nici o zi fara sa cumpar flori pentru mine si pentru colegii mei. Asa am invatat sa zambesc si traiesc fiecare zi a vietii, cu zambetul pe buze.

Brazii Revolutiei

Ninge mamuca,se-asterne la geam,
Ninge si brazii din falnicii munti,
Dar vine furtuna peste-ntregul neam
Si taie brazi tineri, si brazii carunti.

Securea loveste pan' la radacina
Sa nu mai ramana urma de ei,
Loveste cu putere in scoarta,in tulpina
Sa darame brazii si muntii peste ei.

Mamuca sa nu plangi pentru bradul meu
Ci sa il sadesti in curtea din fata,
Se va-nalta alt pui pan' la Dumnezeu
Sa ceara pedeapsa pentru securea hoata.

Ninge mamuca,se-asterne pe grinda,
Ninge si bradul tanar crescut,
Muntii se-mbraca in vis si colinda
Ca brazii taiati sa creasca la loc.

Plansul Romaniei

Voinicii mei !eu iarasi va trezesc
Din somn adanc,din neamul vitejesc,
Va ridicati cu armuri,cu steaguri si cu sabii
Sa amintim ce-a fost in marile victorii.


Eu iarasi sunt ranita,veniti dar la razboi,
Voi sunteti neamul meu,voi sunteti bravi eroi,
Sa aparati poporul ce astazi se destrama
Din granitele mele,din sanul meu de mama.


Biruitori destoinici, istoria va stie
Ca pe aceia care pe-ntinsa mea campie
Ati aparat onoarea vitejilor strabuni
Si ati schimbat destinul poporului de-acum.

Prea ocupati sa mai iubim

Mai tineti minte ce liberi eram
Sa iubim tot ce-i viu si frumos,
Cum printre nori sufletul ne avantam
Si ne lasam pierduti pe malul nisipos?

Mai stii cand iubeai un suflet hoinar,
Cand visai la un singur destin?
Cand te pierdeai in vise fara hotar
Imbratisand cu privirea cerul senin?

Dar te-ai pierdut si inima ti-ai incatusat
Condamnata la ura si uitare,
Te-ai ratacit prin ganduri si viata ti-ai schimbat,
Ai ingropat iubirea si razele de soare.

Esti ocupat cu lumea ce te inconjoara
Sa-i fii pe plac chiar daca esti strain,
Si ai uitat de visele de odinioara
In care ai crezut ca intr-un semn divin.

Inima ta mai are o carte de jucat
Sa te intoarca din drumul pe care-ai ratacit,
Sa te intorci in vise,sa lasi lumea deoparte
Pentr-un suflet hoinar ce tainic te-a iubit.

Regulamentul Concursului National de Creatie Literara "Panait Cernea"

Fiecare autor va trimite un număr de minimum 5 până la 10 poezii, (maximum 10 pagini), tehnoredactate la 2 rânduri. Plicul închis va cuprinde trei exemplare, iar ca identificare în loc de semnătură se va scrie un motto.

Într-un alt plic vor fi introduse datele personale şi de creaţie ale autorului (motto), inclusiv adresa, numărul de telefon, e-mail.

Lucrările vor fi expediate pe adresa Centrului Cultural „Jean Bart”Tulcea, str. Progresului, nr. 34, 820029, data limită fiind 21 noiembrie 2014, iar pe data de 1 decembrie a.c. se va face public rezultatul jurizării, în mass media, dar şi pe site-ul www.artl.ro.

Juriul, format din scriitori, critici literari şi reprezentanţi ai organizatorilor, va acorda, următoarele premii, în sume brute, impozabile:

-Premiul „Panait Cerna”, în valoare de 1,000 lei,

-Premiul „Ars Poetica”, în valoare de 700 lei, pentru concurenţii cu vârste până în 35 de ani,

               – Premiul „Euterpe”, în valoare de 700 lei, pentru concurenţii cu vârste peste  35    de ani,

            Menţiune I, în valoare de 400 lei,

-          Menţiune II, în valoare de 300 lei.

 De asemenea, se pot acorda premiile speciale ale unor reviste de cultură constând în publicarea textelor în paginile acestora. În condiţiile în care există disponibilitatea unor sponsori sau a altor instituţii de cultură interesate, juriul poate acorda premiile acestora, cu precizarea provenienţei şi destinaţiei sumelor respective şi cu respectarea condiţiilor de popularizare. Laureatul va primi prin poştă diploma şi prin virament valoarea premiului obţinut. Cheltuielile de transport, masă şi cazare pentru membrii juriului vor fi suportate de organizatori.

Sursa:www.ziaruldetulcea.ro